Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Nu tuturor le plăcea la şezătoare
Se spune că trei fii ai familiei Ilie, Vasile, Gheorghe şi Constantin, voiau să intre în mănăstire. Mama voia să-i însoare şi, de aceea, chema fete la clacă, sperând să se însoare măcar unul dintre ei. Dar flăcăii nu renunţau la visul lor, ba chiar Constantin le povestea tinerilor de la clacă din Vieţile sfinţilor. Unele fete chiar au intrat după aceea în viaţa monahală.
Într-o seară de prin anii 1925-1926, tinerii din sat s-au adunat să joace din nou în casa familiei Ilie. Gheorghe a văzut icoana Maicii Domnului plângând şi fraţii au înţeles că e păcat ce fac. Au ieşit din casă şi s-au ascuns. Mama i-a căutat şi, când i-a găsit, i-a întrebat: - Voi de ce ne faceţi de râs în sat? Veniţi la joc! Gheorghe şi-a tăiat pe furiş ghetele şi i-a răspuns: - Cum să vin la joc, mamă, dacă mi s-au stricat ghetele? Părinţii au înţeles că fiii lor au ales o altă cale în viaţă şi i-au lăsat să intre în mănăstire. Cel mai mic, Constantin, a devenit, cu timpul, unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai noştri, părintele Cleopa Ilie… (din Viaţa părintelui Cleopa, arhim. Ioanichie BĂLAN, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1999)
