Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon) Luca 18, 35-43 În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. Și, auzind el mulțimea care trecea,
Nu tuturor le plăcea la şezătoare
Se spune că trei fii ai familiei Ilie, Vasile, Gheorghe şi Constantin, voiau să intre în mănăstire. Mama voia să-i însoare şi, de aceea, chema fete la clacă, sperând să se însoare măcar unul dintre ei. Dar flăcăii nu renunţau la visul lor, ba chiar Constantin le povestea tinerilor de la clacă din Vieţile sfinţilor. Unele fete chiar au intrat după aceea în viaţa monahală.
Într-o seară de prin anii 1925-1926, tinerii din sat s-au adunat să joace din nou în casa familiei Ilie. Gheorghe a văzut icoana Maicii Domnului plângând şi fraţii au înţeles că e păcat ce fac. Au ieşit din casă şi s-au ascuns. Mama i-a căutat şi, când i-a găsit, i-a întrebat: - Voi de ce ne faceţi de râs în sat? Veniţi la joc! Gheorghe şi-a tăiat pe furiş ghetele şi i-a răspuns: - Cum să vin la joc, mamă, dacă mi s-au stricat ghetele? Părinţii au înţeles că fiii lor au ales o altă cale în viaţă şi i-au lăsat să intre în mănăstire. Cel mai mic, Constantin, a devenit, cu timpul, unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai noştri, părintele Cleopa Ilie… (din Viaţa părintelui Cleopa, arhim. Ioanichie BĂLAN, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1999)