Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
O poveste cu o rândunică
Să vă spun ce cred oamenii despre rândunică.
Domnul Iisus fusese răstignit şi Se lupta cu moartea. Sângele Îi picura din răni şi, ars de sete, gemu: - Apă! Apă! Un paznic Îi întinse un burete înmuiat în oţet şi fiere. Iisus, gustă, apoi se feri. Dar setea Îl chinui şi mai amarnic. Deodată se auzi un fâlfâit. O rândunică veni ca săgeata şi puse o picătură de apă pe buzele Domnului. Un paznic o zări şi trase cu săgeata, dar nu o nimeri. Peste câteva clipe, rândunica mai aduse o picătură şi iar scăpă de săgeată. Dar când veni a treia oară, săgeata o nimeri drept în piept. Lacrimi de milă curseră din ochii Mântuitorului, Care şopti: - Prin jertfa ta eşti sfântă! Binecuvântată fii, rândunico! De atunci rândunelele sunt păsări sfinte. Şi tot de atunci au o pată roşie pe gât, amintind de jertfa lor… (după T. Brill, Legendele faunei, Editura Grai şi Suflet - Cultura Naţională, Bucureşti, 1994)
