Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
O poveste cu o rândunică
Să vă spun ce cred oamenii despre rândunică.
Domnul Iisus fusese răstignit şi Se lupta cu moartea. Sângele Îi picura din răni şi, ars de sete, gemu: - Apă! Apă! Un paznic Îi întinse un burete înmuiat în oţet şi fiere. Iisus, gustă, apoi se feri. Dar setea Îl chinui şi mai amarnic. Deodată se auzi un fâlfâit. O rândunică veni ca săgeata şi puse o picătură de apă pe buzele Domnului. Un paznic o zări şi trase cu săgeata, dar nu o nimeri. Peste câteva clipe, rândunica mai aduse o picătură şi iar scăpă de săgeată. Dar când veni a treia oară, săgeata o nimeri drept în piept. Lacrimi de milă curseră din ochii Mântuitorului, Care şopti: - Prin jertfa ta eşti sfântă! Binecuvântată fii, rândunico! De atunci rândunelele sunt păsări sfinte. Şi tot de atunci au o pată roşie pe gât, amintind de jertfa lor… (după T. Brill, Legendele faunei, Editura Grai şi Suflet - Cultura Naţională, Bucureşti, 1994)



