Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
O poveste cu tâlc
Românii s-au ferit de frig îmbrăcându-se iarna cu haine din ţesături groase din lână. Au purtat obiele, peste pantaloni şi ciorapii de lână, şi cojoace din blană de oaie, când frigul era foarte mare. Oare nu lâna protejează oaia de frig?
În poveşti şi snoave şi-au strecurat deseori experienţa în legătură cu ploaia, vântul, gerul şi căldura. Aşa, cine le asculta le ţinea mai uşor minte. Să vă spun şi eu o snoavă. O fată frumoasă şi isteaţă nevoie mare se întâlneşte cu trei flăcăi: Gerul, Căldura şi Vântul. Flăcăii o salută, dar ea răspunde: - Mulţumesc numai unuia dintre voi. Şi pleacă mai departe. Însă flăcăii se opresc şi încep să se certe, fiecare susţinând că lui i-a mulţumit fata. Vântul zice: - Hai mai bine după fată, să o întrebăm pe ea cui i-a mulţumit. Cei trei se învoiesc şi se duc după fată. Fata le spune că i-a mulţumit Vântului. Supărat, Căldura îi zise fetei: - Lasă că te prind eu la vară, pe câmp! - Nu-mi pasă, dacă bate vântul! i-a răspuns fata. Gerul, şi el supărat, începe şi el să-i spună: - Lasă că te prind eu la iarnă! - Nu-mi pasă, dacă nu bate vântul! i-a răspuns şi lui fata şi a plecat. Cei trei flăcăi au înţeles ce a vrut să spună fata; dar voi aţi înţeles?
