Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Popeye Marinarul

Popeye Marinarul

Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 15 Iulie 2007

Popeye Marinarul, o adevărată vedetă de desene animate, a apărut ca un personaj secundar, într-o serie de benzi desenate numită „The Thimble Theatre“ („Teatrul Degeţel“).

Creatorul Elzie Segar l-a introdus pe Popeye în 1929, la 10 ani de la apariţia benzilor şi doar în-tr-un singur episod - în care era căpitan al vasului lui Olive. După care l-a scos. N-avusese nicidecum intenţia să-l păstreze în serie, însă, spre uimirea lui, Popeye a avut o mare priză la public.

Putere şi de la ursturoi

Fanii lui au cerut imediat revenirea marinarului pe hârtie. La doi ani după reapariţie, Popeye devenise un fel de simbol naţional, prezent în aproape orice ziar american.

Elzie Segar nu l-a prezentat pe Popeye drept un personaj foarte viguros. Şi nici nu a dat amănunte cum că marinarul şi-ar trage puterea, când se află la ananghie, din spanacul pe care îl mănâncă. Personajul a fost conceput ca având 34 de ani, 74 de kilograme şi 1,70 metri. El o încasa de la alţii, dar îşi revenea, miraculos, de fiecare dată.

Popeye a devenit extrem de popular o dată cu apariţia pe marele ecran. Cei care i-au dat viaţă au fost fraţii Max Fleischer şi Dave Fleischer. Primul desen animat în care a apărut s-a lansat în 14 iulie 1933 şi se numea „Betty Boop îl întâlneşte pe Popeye marinarul“. Tot atunci a apărut şi celebra cutie de spanac. Puţini ştiu însă că Popeye nu a mâncat doar spanac pentru a prinde puteri. Într-unul din episoade, a cărui acţiune se desfăşoară în Roma antică, Popeye iese din încurcături apelând la... usturoi.

Bluto şi Brutus

În următorul an, fraţii Fleischer i-au introdus în scenă pe Olive, prietena cea geloasă, şi pe Bluto, eternul duşman al lui Popeye. În 1956, desenul animat a fost difuzat pe micile ecrane. Popeye avea un număr foarte mare de fani, fiind tot mai popular. Se cereau din ce în ce mai multe desene cu el, dar se ivise o problemă: studiourile Disney s-au plâns că numele Bluto semăna mult cu Pluto. Cum acesta din urmă era pe ecran demult, fraţii Fleischer l-au înlocuit pe Bluto cu un personaj numit Brutus, pe care l-au lansat în 1960.

Pentru următorii 18 ani, Popeye şi Brutus au făcut un cuplu formidabil. În 1978, în „Noile aventuri ale lui Popeye“, Bluto a revenit în poveste, iar Brutus a dispărut.

Spre deosebire, de exemplu, de Mickey şi Minnie, Popeye şi Olive

s-au căsătorit în 1987. Au şi un copil, pe care îl cheamă Popeye jr., ba chiar şi nepoţi: Peepeye, Poopeye, Pipeye, Pupeye. Chiar şi Bluto s-a căsătorit, iar el şi soţia sa, Lizzie, au un băiat pe nume Tank.