Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Poveste despre îngeri şi ajutorul lor
Dragi copii, de curând i-am sărbătorit pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Ce ştiţi şi cât ştiţi voi despre aceste nume sfinte? Această sfântă sărbătoare este o mare taină. Mihail şi Gavriil sunt căpeteniile îngerilor; vestitori de bine şi bucurie, îngeri ai darurilor, ai bunelor vestiri dumnezeieşti, ai purtătorilor de lumină şi biruinţă.
Citiţi în continuare o povestioară veche, care grăieşte în conţinutul ei despre puterea binefăcătoare a îngerilor, paza şi grija lor dumnezeiască pentru voi toţi. Odată, demult, la poalele unui munte se găsea o pajişte mare - pe care iarba părea un covor de catifea, cu firele dese şi mătăsoase, mângâiate de razele blânde ale soarelui sfânt - de la răsăritul lui şi până în asfinţitul rubiniu, ce îmbrăca toată natura cu un colorit fermecător. Ionică veni cu turma lui de mioare şi, poposind, se aşeză la trunchiul unui bătrân copac şi începea a doini din fluier, iar mioarele păşteau liniştite iarba binefăcătoare. O duceau bine aici. Nici izvorul din care se adăpau nu era prea departe. O clipă, pe Ionică îl fură somnul. Parfumul mereu proaspăt al pajiştei, umbra deasă a copacului îi sporeau somnul. În visul lui văzu cum de pe bolta cerului se desprinse o pată de un albastru fără egal, iar pe ea pluteau doi îngeri ce îşi legănau uşor aripile, îndreptându-se către el. Ionică se sfii puţin, dar îngerii se apropiau de el, spunându-i: „Copile, pleacă cu mioarele tale de aici, că te paşte un mare pericol!“. Ionică se trezi din somn, privi întinderea cu ochi cercetători, îşi adună mioarele şi porni către casă. Ajuns, mama îi ieşi în cale mirată de întoarcerea fiului ei mai devreme decât de obicei. Ionică îi povesti visul. Nu trecu mult timp şi spre seară se duse vorba în sat că pe pajiştea de unde plecase venise mai mulţi lupi. *** Spuneţi, voi copii! Cine credeţi că au fost cei doi îngeri? Ce fel de veste i-au dat ei lui Ionică? Închinaţi-vă şi rugaţi-vă îngerilor voştri! (înv. Silvia Bănică)
