Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Povestea albinei

Povestea albinei

Un articol de: Ana Pascu - 21 Martie 2009

Se spune că atunci când Dumnezeu a vrut să facă lumea, a trimis-o pe albină - pe care o făcuse albă, aşa cum îi arată numele - la necuratul, să-l întrebe dacă e bine să facă mai mulţi sori. Albina l-a întrebat, apoi s-a aşezat pe nesimţite pe capul lui. Necuratul s-a gândit:

- Dacă vor fi mai mulţi sori, arşiţa lor va fi mai puternică decât văpaia iadului şi oamenii nu se vor mai teme de el. Iar noaptea s-ar preface în zi şi faptele răului nu vor mai avea putere. E mai bine să fie un singur soare!

Atunci albina şi-a luat zborul, să ducă răspunsul Domnului. Auzind-o zumzăind, necuratul şi-a dat seama că albina a tras cu urechea. Înfuriat, a lovit-o cu un bici pe spate, iar biciul s-a înfăşurat în jurul trupului ei. De atunci, se zice, albina are dungi negre pe spate, iar mijlocul îi este subţire.