Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Povestea albinei
Se spune că atunci când Dumnezeu a vrut să facă lumea, a trimis-o pe albină - pe care o făcuse albă, aşa cum îi arată numele - la necuratul, să-l întrebe dacă e bine să facă mai mulţi sori. Albina l-a întrebat, apoi s-a aşezat pe nesimţite pe capul lui. Necuratul s-a gândit:
- Dacă vor fi mai mulţi sori, arşiţa lor va fi mai puternică decât văpaia iadului şi oamenii nu se vor mai teme de el. Iar noaptea s-ar preface în zi şi faptele răului nu vor mai avea putere. E mai bine să fie un singur soare! Atunci albina şi-a luat zborul, să ducă răspunsul Domnului. Auzind-o zumzăind, necuratul şi-a dat seama că albina a tras cu urechea. Înfuriat, a lovit-o cu un bici pe spate, iar biciul s-a înfăşurat în jurul trupului ei. De atunci, se zice, albina are dungi negre pe spate, iar mijlocul îi este subţire.
