Povestea ciupercuţei (II)

Luna o privi o seară, două seri, o săptămână. Într-o noapte răcoroasă de toamnă îi spuse steluţei minunate:

- Steluţă minunată, vezi ciupercuţa aceea? Este tare tristă. Animalele au acuzat-o pe nedrept. Aş vrea să o ajutăm.

- Sigur, dragă Lună. Ce am putea face pentru ea?

- Coboară şi atinge-o cu bagheta stelară. Otrava va fi eliminată pentru totdeauna. Şi încă ceva. Umple poieniţa cu ciuperci frumoase. Să aibă companie. Să îşi facă prieteni. Să îşi întemeieze o familie.

- Sigur, frumoasă Stăpână Lună, răspunse încântată steluţa minunată.

Cu viteza luminii, steluţa ajunse lângă ciupercuţă.

Aceasta dormea liniştită. Din când în când suspina.

- Dragă ciupercuţă, începând de-acum vei fi o ciupercă gustoasă, comestibilă şi vei avea în preajmă prieteni dragi.

Steluţa o atinse uşor cu bagheta şi ciupercuţa scăpă de otravă. Într-o secundă, ciupercuţe asemănătoare ei apărură în poieniţă.

Mulţumită că şi-a îndeplinit misiunea, steluţa magică dădu să plece. Însă ciupercuţa se trezi şi, uitându-se la sine şi la ciupercuţele din jur, întrebă:

- Hei! Ce s-a-ntâmplat? De

ce-ai făcut să fie mai mulţi duşmani pentru frumoasele animale din această poieniţă?

- Dragă ciupercuţă, din această noapte eşti o ciupercuţă bună, gustoasă şi ai familia ta alături. Ai scăpat de otravă, spuse steluţa.

Cu lacrimi sub pălărie, ciupercuţa îngăimă:

- De-aş putea salva vieţile animalelor pe care le-am otrăvit, ar fi minunat. Aş fi fericită şi împăcată cu mine.

Steluţa privi cu atenţie şi teamă Luna.

Aceasta îi şopti:

- Mergi şi atinge uşor animalele cu bagheta. Mâine se vor trezi sănătoase.

Steluţa, cu multă dragoste, porni din tufiş în tufiş, din scorbură în scorbură şi atinse cu bagheta animalele otrăvite. Exact când Soarele se apropia de Lună ca să primească ştafeta, steluţa, obosită, dar atât de fericită, atinse pânza cerului albastru întunecat.

- Misiune îndeplinită, Stăpână Lună.

- Mulţumesc! Eşti o steluţă minunată!

Într-o mare familie

Soarele răsări uşor. Natura se trezi din amorţirea frigului de peste noapte. Păsările cântă, fluturii şi insectele zboară să caute roua, animalele ies din culcuşuri.

- Hei!, strigă o veveriţă. Ia priviţi! Poieniţa este plină de ciuperci care mai de care mai viu colorate.

- Cu siguranţă s-a întâmplat o minune, spuse iepuraşul. Mă simt ca nou. Uitaţi-vă şi la ciupercuţa pe care am sărutat-o. Este acum ca la început, ca atunci când am cunoscut-o.

Veveriţa, neastâmpărată, ajunse în câteva clipe lângă ciuperca poveştii noastre.

- Bună dimineaţa! Eşti din nou atât de frumoasă!

- Mulţumesc. Azi-noapte, o steluţă minunată m-a transformat într-o ciupercă bună şi gustoasă şi mi-a dăruit o familie şi prieteni.

Se auziră aplauze. Animalele se apropiară de ciupercuţa cu pălărie roşie şi îi cerură iertare.

Toţi erau acum mulţumiţi şi fericiţi.

*

Totul are o rezolvare. Există soluţii şi există minuni.

Cine se aseamănă se adună şi nu tot ce este frumos la exterior este bun şi la interior.

Uitaţi-vă bine în jurul vostru. Gândiţi de două ori şi alegeţi o dată.

Claudia Lizica Groza