Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Povestea lui Moş Crăciun
Demult, demult, odată, cum n-a mai fost nicicând,
la începutul lumii, când pe acest pământ purta Sfânta Fecioară povara-i îngerească şi căuta lăcaşul ca pe Iisus să-L nască, găsi o stână veche c-o babă şi-un moşneag... Prinsă-n dureri, Maria le adastă în prag. Bătrânul, plin de spaimă şi îndărătnic foc, vru să alunge maica, să nască în alt loc, dar baba lui miloasă, cândva o mamă bună, moşi pruncuţul care de raze-avea cunună. Orbit de-nverşunarea de-a nu fi ascultat, el, mâinile băbuţei din umeri le-a tăiat. Dar, ce să vezi? Minune! Cu un fir de busuioc. Maria Preacurata i le lipi la loc, Şi zise spre moşneagul privind acum supus: - Fii milostiv, te-nchină, căci iată-L pe Iisus! Din Duhul Sfânt născut e, între pământ şi stele, să mântuiască lumea de chinuri şi de rele! Atunci, văzând moşneagul că soaţa-i e întreagă că stâna lui, Maria a fost să o aleagă, şi prunc Iisus puţina-i avere s-o sfinţească, jură ca acea dată prin chef s-o prăznuiască, nicicând să nu mai fie răzbunător şi crunt cu sufletul şi trupul bicisnic şi mărunt. Aprinse-n curtea stânei crăci multe, de brădet, şi dărui şi lapte, şi brânză, berechet! Micului prunc îi dete un mieluşel sein, iar mamei lui, ştergare de lână şi de in. Din mâinile băbuţei, acum la locul lor, rotunzi colaci ieşiră să intre la cuptor, şi rumeni, dar şi fragezi, şi semănând nespus cununii de pe capul pruncuţului Iisus. Veniră slugi, prieteni, să sară peste foc închipuind al horei rotund şi tainic joc şi pentru că întruna strigau spre moş în cor: - Crăci, crăci pe jar mai pune, de brad mirositor! se-alese moşul nostru, mitic cioban străbun, prin ani de străvechime, cu numele... Crăciun! Iar cântecele care la stână s-au cântat, la Naşterea cea Sfântă şi-n zări au colindat rămase până astăzi în suflete merinde, primiră acel nume simbolic de colinde. Bun, Moş Crăciunul care, cândva a fost cioban, şi-a-nvrednicit urmaşii ca la sfârşit de an cu crăci de brad şi daruri, la toţi să ne-amintească a Naşterii prea Sfântă serbare creştinească. Dar mai ales copiii, aievea lui Iisus, ar vrea mai puri să-i afle, şi de păcat presus! Nu-L supăraţi pe Moşul! Fiţi buni şi învăţaţi ca darul ce-L aduce, deplin să-L meritaţi!
