Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Povestea lui Moş Crăciun

Povestea lui Moş Crăciun

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Pagina copiilor
Un articol de: Passionaria Stoicescu - 24 Decembrie 2010

Demult, demult, odată, cum n-a mai fost nicicând,

la începutul lumii, când pe acest pământ

purta Sfânta Fecioară povara-i îngerească

şi căuta lăcaşul ca pe Iisus să-L nască,

găsi o stână veche c-o babă şi-un moşneag...

Prinsă-n dureri, Maria le adastă în prag.

Bătrânul, plin de spaimă şi îndărătnic foc,

vru să alunge maica, să nască în alt loc,

dar baba lui miloasă, cândva o mamă bună,

moşi pruncuţul care de raze-avea cunună.

Orbit de-nverşunarea de-a nu fi ascultat,

el, mâinile băbuţei din umeri le-a tăiat.

Dar, ce să vezi? Minune! Cu un fir de busuioc. Maria Preacurata i le lipi la loc,

Şi zise spre moşneagul privind acum supus:

- Fii milostiv, te-nchină, căci iată-L pe Iisus!

Din Duhul Sfânt născut e, între pământ şi stele,

să mântuiască lumea de chinuri şi de rele!

Atunci, văzând moşneagul că soaţa-i e întreagă

că stâna lui, Maria a fost să o aleagă,

şi prunc Iisus puţina-i avere s-o sfinţească,

jură ca acea dată prin chef s-o prăznuiască,

nicicând să nu mai fie răzbunător şi crunt

cu sufletul şi trupul bicisnic şi mărunt.

Aprinse-n curtea stânei crăci multe, de brădet,

şi dărui şi lapte, şi brânză, berechet!

Micului prunc îi dete un mieluşel sein,

iar mamei lui, ştergare de lână şi de in.

Din mâinile băbuţei, acum la locul lor,

rotunzi colaci ieşiră să intre la cuptor,

şi rumeni, dar şi fragezi, şi semănând nespus

cununii de pe capul pruncuţului Iisus.

Veniră slugi, prieteni, să sară peste foc

închipuind al horei rotund şi tainic joc

şi pentru că întruna strigau spre moş în cor:

- Crăci, crăci pe jar mai pune, de brad mirositor!

se-alese moşul nostru, mitic cioban străbun,

prin ani de străvechime, cu numele... Crăciun!

Iar cântecele care la stână s-au cântat,

la Naşterea cea Sfântă şi-n zări au colindat

rămase până astăzi în suflete merinde,

primiră acel nume simbolic de colinde.

Bun, Moş Crăciunul care, cândva a fost cioban,

şi-a-nvrednicit urmaşii ca la sfârşit de an

cu crăci de brad şi daruri, la toţi să ne-amintească

a Naşterii prea Sfântă serbare creştinească.

Dar mai ales copiii, aievea lui Iisus,

ar vrea mai puri să-i afle, şi de păcat presus!

Nu-L supăraţi pe Moşul! Fiţi buni şi învăţaţi

ca darul ce-L aduce, deplin să-L meritaţi!