Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) Luca 10, 25-37 În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa
Povestea supei făcute dintr-o piatră
Odată, un călător obosit şi sărac ajunse într-un sat. El nu avea mâncare, nici bani şi nu mâncase de câteva zile. Singurul lucru pe care îl avea era o oală de gătit pe care o folosea în puţinele ocazii când avea ce găti.
Dar omul nu se descurajă. Făcu un foc mic, puse oala pe foc şi turnă în ea apă. Câţiva săteni îl întrebară ce face. El le răspunse că face o supă de piatră după o reţetă veche, dar foarte bună, primită de la strămoşii lui. Apoi scoase din buzunar o piatră netedă şi rotundă şi o puse în oală. În timpul în care supa fierbea, călătorul le spuse sătenilor poveşti minunate şi lucruri pe care le văzuse în călătoriile lui. Gustă supa şi zise că ar merge puţină sare. Plin de curiozitate, un sătean se duse în casă şi se întoarse cu sare pentru supă. Între timp, văzând un călător pe meleagurile lor, se mai opriră şi alţi săteni pentru a mai asculta ce se întâmplă prin alte locuri. Omul le povesti cu bucurie şi spuse apoi că supa ar fi delicioasă dacă ar mai pune şi nişte morcovi sau ceapă. Un alt sătean se gândi că ar putea aduce el nişte morcovi din pivniţa lui. Şi astfel, călătorul nostru povesti mai departe, spunând din când în când că nişte ţelină, pătrunjel, cartofi şi câteva mirodenii ar face supa şi mai delicioasă. În cele din urmă supa fu gata şi toată lumea se bucură de masa gustoasă pregătită împreună, pornind doar de la o piatră. Aşa şi noi, să contribuim după puterile noastre acolo unde putem, pentru că ceea ce obţinem la final este rezultatul tuturor gesturilor, faptelor şi rugăciunilor.