Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
Poveşti minunate: Omul care mult îşi doreşte, nimic nu primeşte!
Trăia odată într-un sat un om foarte ciudat. Nici măcar o dată în viaţa sa n-a vrut să primească de la cineva ceva, fie sfat, fie ajutor. Tot timpul era singur şi îi plăcea să fie aşa. Însă într-o zi, pe când se întorcea de la câmp, trebuind să urce un deal cu carul plin cu porumb, i-au trebuit mai bine de trei ore ca să ajungă sus şi tare bine i-ar fi fost dacă cineva l-ar fi ajutat. După îndelungi sforţări, obosit, însetat şi plin de sudoare a urcat dealul. Acolo i-a ieşit în cale un călugăr care avea cu el două căni cu apă, una mai mică şi alta mai mare. Omul nostru n-a mai avut de ales şi şi-a călcat pe suflet şi a cerut călugărului să-i dea apă să bea. Cunoscându-i patima de care suferea, acesta
i-a atras atenţia că trebuie să aleagă cu înţelepciune din care cană va bea. N-a stat mult pe gânduri şi a apucat cana cea mare, însă când a început să bea, a văzut că apa aceea nu era bună de băut, era caldă şi nu era curată. În acelaşi timp, călugărul a băut din cana cea mică, iar apa aceea era foarte bună. Atunci a înţeles acest om pretenţios că apa pe care o băuse era asemenea sufletului său, iar cea pe care o băuse călugărul era bună ca sufletul acestuia. Ştefan Andrei Clenci, cls. a V-a, Parohia Fişcălia, Vâlcea



