Prietenii noştri, îngerii

Un articol de: Ana Pascu - 09 Noiembrie 2008

Biserica i-a învăţat pe oameni că nu sunt singuri pe lume. În afară de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, oamenii se bucură şi de sprijinul şi înţelegerea slujitorilor Săi nevăzuţi: îngerii. Locuitori ai cerului, îngerii nu au trup material, ca oamenii, ci trup spiritual. Nu toţi îngerii sunt la fel, ci, după viziunea Sfântului Apostol Pavel, cel răpit în al treilea cer, se grupează, după formă şi menire, în nouă cete: Serafimi, Heruvimi, Tronuri, Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătorii, Arhangheli şi Îngeri. Şi acum oamenii mai spun poveşti despre căderea îngerilor, care a dus la apariţia răului în lume.

Pe data de 8 noiembrie, Biserica a rânduit să se prăznuiască sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi a soborului Sfinţilor Îngeri.

Se spune că în a patra zi a Facerii, când Dumnezeu a făcut luminătorii şi stelele, a căzut din cer Lucifer, căpetenia unei cete de îngeri. Zic oamenii că a căzut de prea multă mândrie: s-a mărit pe sine şi a vrut să-şi pună scaunul mai sus decât cel al lui Dumnezeu. La acest gând, au căzut din cer şi el, şi cei din ceata lui. Şi se mai spune că Sfântul Arhanghel Mihail, văzând cât de mulţi îngeri cad, a scos sabia şi a oprit căderea. Unii cred că atunci fiecare înger a ales, o dată pentru totdeauna, între bine şi rău. Cei care au căzut au rămas ţintuiţi acolo unde i-a oprit Arhanghelul: unii în fundul pământului, alţii pe fundul mării, pe pământ, în văzduh sau în ape. Şi toţi căzuţii s-au transformat în diavoli întunecaţi. Alţii spun că a fost război în cer între îngeri şi Arhanghelul Mihail l-a aruncat din cer pe răzvrătitul care a devenit, pe urmă, tartorul dracilor.

Iar Sfântul Arhanghel Gavriil este mai cunoscut oamenilor pentru că s-a arătat Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, vestindu-le împlinirea dorinţei de a avea un copil. Tot el l-a anunţat pe preotul Zaharia că se va naşte Sfântul Ioan Botezătorul, iar Sfintei Fecioare i-a descoperit naşterea Domnului Iisus Hristos. Unii mai spun că tot el a răsturnat piatra de pe mormântul Mântuitorului la ceasul Învierii şi le-a dat Sfintelor Mironosiţe vestea cea bună. Arhanghelul Gavriil a fost de faţă la toate momentele importante ale Întrupării lui Dumnezeu în lumea noastră.

Ce fac îngerii?

În cer, cetele îngereşti stau în jurul tronului lui Dumnezeu, Îl slujesc şi Îl slăvesc neîncetat. La Sfânta Liturghie, îngerii sunt prezenţi în chip nevăzut şi Îl laudă pe Domnul alături de oameni. Ei îi sprijină pe oameni prin rugăciuni şi sfaturi bune. Le transmit hotărârile divine, când Domnul hotărăşte aceasta. Îi salvează pe oameni de la moarte, ocrotesc Biserica, luptă împotriva celor răi. Multe se fac cu ajutorul îngerilor şi acestea nu s-ar putea face fără ei.

Ce mai spun ţăranii despre îngeri?

Ţăranii spun că Sfântului Mihail i-a dat Dumnezeu să poarte soarele şi luna. El face vara, dând drumul soarelui sus, ca să facă ziua mare. Sub mâna lui sunt toate vietăţile, oamenii vii şi morţi. Toamna, când e ziua lui, desparte vara de iarnă. Dă vietăţile pe mâna Sfântului Nicolae, să le hrănească până la Bobotează (6 ianuarie) şi le poarte de grijă din nou de când sfinţeşte preotul agheazma şi, bătând cu piciorul în piatră, le eliberează din nou în lume.

Iarna e din iad, gerul îl dă Mamarca, mama necuraţilor. Pe ea o ţine Sfântul Mihail în frâu şi dă gerul cu măsură. Dacă nu ar fi el, stăpâna iadului ar slobozi un ger de ne-ar îngheţa pe toţi. În această zi, aproape mereu e cald, e „vara Arhanghelilor“, care ţine numai o zi.

Sfântul Mihail, ocrotitorul sufletelor

În timpul vieţii, Sfântul Arhanghel Mihail se roagă pentru noi, ne ocroteşte de cel viclean. După moarte, se spune că tot el poartă sufletele pe lumea cealaltă spre cer, păzindu-le de ucigă-l-crucea, care le pândeşte să le ia la sine.

Să vă spun o poveste despre Sfântul Arhanghel Mihail. Cică Sfântul a botezat copilul unui om sărac, căci omul spunea: „Pe Sfântul Arhanghel îl vreau naş, căci el e drept: ia la rând sufletele, pe sărac ca şi pe bogat, pe cioban ca şi pe împărat“.

Sfântul i-a botezat copilul, apoi, văzând cât e de sărac, i-a spus într-o zi: „Fiindcă eşti sărac din cale-afară, am să-ţi dau un dar - să te faci doctor şi să te pricopseşti“; „Cum să mă fac doctor, când eu nici nu ştiu carte?“, a întrebat omul. „Ţine sticla asta. Te duci la bolnav şi dacă mă vezi prin sticlă că stau la capul bolnavului, să ştii că moare. La care nu mă vezi, dă-i orice fel de doctorii, că se îndreaptă“.

Omul aşa a făcut. În vreo trei ani, a strâns multă avere. Într-o zi, s-a dus cu plocon la Sfântul Arhanghel, a cărui locuinţă era ascunsă într-o vale. Acolo, casa plină de lumânări, mai lungi sau mai scurte, care ardeau.

- Ce sunt astea?

- Ce să fie? Zilele oamenilor. Arată cât mai au de trăit oamenii.

- Şi a cui e lumânarea aceea, cea mai lungă dintre toate?

- A finului meu, copilul tău.

- Şi a mea care e?

- Uite aia, care mai are puţin de tot! Du-te, spală-te, pregăteşte-te, căci vei muri în curând!

S-a rugat de el omul să-l mai lase, dar nu a reuşit. Neînduplecat, Sfântul Arhanghel i-a luat sufletul la vremea cuvenită.

Lupta dintre îngeri şi draci pentru sufletul omului…

Ţăranii o văd foarte concret: îngerul păzitor stă pe umărul drept al omului şi îi şopteşte sfaturi bune la ureche; necuratul, pe umărul stâng, îl îndeamnă la rele. Îngerul e primit de fiecare la botez şi ne însoţeşte până la moarte; după moarte, ne trece sufletul prin vămile văzduhului, unde necuraţii îl aşteaptă, imputându-i faptele rele, care îl dau pe mâna lor. Îngerul apără sufletul, arătând faptele bune făcute, pe care şi le-a notat din timpul vieţii. Cu cât te rogi mai mult, cu atât îngerul tău e mai puternic şi te apără mai bine. Dacă îţi ţiuie urechea, e clopoţelul pe care îl sună îngerul, ca să ştii că se apropie necuratul de tine. Dacă ameninţi un om cu cuţitul, chiar şi în glumă, îngerul fuge de la tine timp de 40 de zile. În baruri îngerii nu intră, de aceea oamenii care se îmbată se bat sau fac tot felul de lucruri urâte. Noaptea, la culcare, închină-te, altfel îngerul tău, care se mai suie în cer după poveţe, nu te mai recunoaşte când se întoarce, şi te lasă singur.

▲ Află mai multe despre sfinţii îngeri

După spusele Sfântului Dionisie pseudo-Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, îngerii sunt grupaţi în nouă cete. Cel mai aproape de Dumnezeu stau Serafimii, cei cu şase aripi, numele lor însemnând „cel ce încălzeşte“.

Urmează Heruvimii, cei cu ochi mulţi, numele lor însemnând „revărsare de înţelepciune“, şi Tronurile, „purtătorii de Dumnezeu“; pe ei se odihneşte Dumnezeu.

În ierarhia din mijloc, Domniile stăpânesc asupra celorlalţi îngeri, Puterile, pline de puterea lui Dumnezeu, slujesc voii Sale, iar Stăpâniile au putere asupra diavolilor.

În ierarhia mai de jos, Începătoriile sunt mai mari peste Îngeri, rânduindu-i spre împlinirea poruncilor dumnezeieşti, şi au ca sarcină îndreptarea oamenilor. Arhanghelii vestesc tainele divine, iar Îngerii îi povăţuiesc pe oameni să trăiască după voia Domnului.

▲ Vorbe, vorbe…

- „Tare de înger“: este cel care nu se sperie uşor, curajos;

- „Slab de înger“: este cel sperios, fără voinţă, care se descurajează uşor;

- „Fie-ţi îngerii aproape“: se spune în loc de „Noapte bună!“, ca să te ocrotească îngerii când dormi.

Sfaturile bunicii

- Să nu arăţi cu degetul în sus spre cer, căci scoţi ochii îngerilor;

- Dacă umbli noaptea pe drum, nu te uita spre stânga, că îl vezi pe ucigă-l-toaca, ci uită-te la dreapta, să vezi îngerul şi să te întăreşti;

- Când îngerii fac sfat în cer şi-i pomenesc pe oameni, omul despre care vorbesc sughiţă.

▲ O rugăciune veche către îngerul păzitor

Cruce-n casă, cruce-n masă,

Cruce-n toate unghiurile de casă;

Şade îngerul în mijlocul casei