Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Sculpturile în nisip
Sculpturile în nisip sunt cunoscute încă din Egiptul antic, unde cu ajutorul lor s-au putut face calculele pentru marginile şi colţurile piramidelor. Primele obiecte de artă de acest fel au fost realizate în anii '70, pe plajele de pe Coasta de Vest a SUA, şi nu a durat mult până au început să apară şi primele concursuri. Începând cu 1990, în Canada este organizat un campionat mondial de sculptură în nisip. Artiştii care realizează astfel de lucrări de artă sunt numiţi "carver".
Pentru ca o astfel de sculptură să ia naştere nu este nevoie doar de nisip simplu. Nisipul trebuie să aibă mai multe caracteristici: partea de lut (căci este nevoie şi de lut) trebuie să fie cea potrivită, granulaţia este importantă, iar compoziţia chimică a nisipului joacă un rol major. Prin urmare, nisipul simplu de pe plajă nu are consistenţa care trebuie. Dacă este ales nisipul potrivit, sculpturile rezistă şi la o viteză a vântului de 60 km/h. Desigur, nisipul este tratat înainte. Este amestecat cu apă şi presat cu maşini mari. Pentru a se menţine, se folosesc nişte plăci care îi conferă stabilitatea necesară. Când sunt îndepărtate aceste plăci, fiecare artist are la dispoziţie o piramidă cu înălţimea dorită. Realizarea lucrării începe de la vârf. Aici trebuie ca toate măsurătorile şi detaliile să se potrivească, deoarece artistul nu mai poate schimba nimic aici. Deşi nu ne-am aştepta, ploaia nu distruge lucrările de artă. Ea le oferă chiar un avantaj, pentru că prin umezeală vântul nu poate sufla particulele de nisip aşa de repede. Astfel, ele se pot menţine între 6 şi 12 săptămâni în aer liber. În spaţii închise pot dura chiar mai mulţi ani. Sculptura din imaginea mare aparţine rusului Pavel Zandanyurk, unul dintre cei mai cunoscuţi sculptori în nisip. Acesta a fost de mai multe ori campion mondial. Sculptura reprezintă micul dejun al unui pescar, e artistul din Moscova ca stil de viaţă liniştit.
