Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Pagina copiilor Sfânta Drosida, prinţesa-muceniţă

Sfânta Drosida, prinţesa-muceniţă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Pagina copiilor
Un articol de: Magdalena Gheorghe - 19 Mar, 2010

Pe 22 martie, Biserica pomeneşte pătimirea Sfintei Muceniţe Drosida, fiica împăratului roman Traian. Aceasta a trăit la începutul secolului al II-lea, perioadă în care adunările creştine erau interzise în Imperiul Roman, iar creştinii, pedepsiţi cu moartea.

În acele vremuri, cinci fecioare, numite "canonice", adunau trupurile martirilor din locurile de persecuţie, le ungeau cu miruri şi le înfăşurau în giulgiuri curate, după care le ascundeau în locurile de sihăstrie unde vieţuiau. Aflând acestea, Drosida, însăşi fiica împăratului persecutor, adeptă a creştinismului, dar fără a fi botezată, a ajuns la cele cinci fecioare pe ascuns, cerându-le să-i permită să le însoţească în ascultarea lor. Avea cu sine un veşmânt preţios, pentru a împodobi trupul unui sfânt.

Drosida fusese rânduită spre logodnă cu Adrian, unul dintre sfetnicii împăratului. Acesta, auzind că trupurile creştinilor dispar din locul unde s-au săvârşit, a poruncit ca soldaţii să păzească trupurile creştinilor morţi, pentru a-i aresta pe cei ce le ridicau. În prima noapte de pândă, chiar Drosida şi cele cinci fecioare au fost prinse.

Spre deosebire de cele cinci fecioare martirizate, Drosida a primit şansa de a fi cruţată, cu condiţia să renunţe la credinţa creştină şi să se întoarcă la viaţa de palat. A refuzat şi, rugându-se fierbinte lui Dumnzeu, a scăpat de sub supravegherea străjerilor rânduiţi să o păzească. Pe cale, cugeta întru sine că nu are haină de nuntă să meargă la Dumnezeu, întrucât nu era botezată. Luând mirul pe care-l avea la ea şi ungându-se, s-a aruncat în apa unui lac şi s-a botezat, zicând: "Se botează roaba lui Dumnezeu, Drosida, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin"

Apoi, timp de şapte zile s-a ascuns, trăind în post şi rugăciune. În acest timp, creştinii au găsit-o şi, alăturându-i-se, au aflat cine era şi ce pătimise. Iar în a opta zi, Sfânta Muceniţă Drosida şi-a găsit mucenicescul sfârşit în cuptorul de foc aprins de prigonitori.

Iată, dragi copii, cum această sfântă (al cărei nume provine din limba greacă şi înseamnă "rouă", reprezentând prospeţimea şi puritatea) şi-a mărturisit credinţa, deşi era fiica unui împărat care i-a persecutat pe creştini. De aceea, viaţa Sfintei Drosida trebuie să fie pentru noi un imbold de a ne mărturisi credinţa în Hristos, indiferent de timpul în care trăim.