Sfânta Mare Muceniţă Irina

Dragi copii, în săptămâna ce urmează, pe data de 5 mai, o vom prăznui pe Sfânta Mare Muceniţă Irina, de aceea m-am gândit ca în rândurile de mai jos să vă povestesc un episod minunat din viaţa acestei sfinte, şi anume cum a devenit ea creştină.

Irina a fost singura fiică a unui rege pe nume Liciniu şi a soţiei sale, Licinia. Aceştia au numit-o Penelope pe fiica lor, care era deosebit de frumoasă. Când Penelope avea şase ani, tatăl ei a zidit pentru ea, afară din cetate, într-un loc frumos şi deosebit, un turn cu multe camere, toate împodobite cu aur. Acolo a închis-o împreună cu alte treisprezece fecioare, dându-i şi o învăţătoare, pe nume Caria, şi un bătrân înţelept ca dascăl, pe nume Apelian.

Penelope a stat aici până la vremea nunţii, când tatăl ei gândea ca ea să ia de soţ pe vreunul dintre fiii de împărat. Într-o zi, pe când fecioara stătea în camera sa, un porumbel a zburat prin fereastra de la răsărit, având în cioc o ramură de măslin, pe care a lăsat-o pe masă şi apoi a zburat afară. După un ceas a intrat un vultur, aducând o cunună făcută din diferite flori, a lăsat cununa pe masă şi a zburat şi el. Pe altă fereastră a intrat un corb, aducând în cioc un şarpe mic pe care l-a lăsat pe masă şi apoi a zburat afară.

Penelope şi învăţătoarea ei se uitau uimite şi nu ştiau ce înseamnă aceste semne. L-au chemat pe Apelian care, fiind creştin în ascuns şi înaintevăzător, i-a zis tinerei fete:

- Penelope, fiică a împăratului, porumbelul înseamnă obiceiul tău bun, adică blândeţea, alinarea şi înţelepciunea ta, iar ramura de măslin este darul lui Dumnezeu care ţi se va da ţie prin Botez. Vulturul cel înalt înseamnă împărat biruitor, pentru că vei împărăţi peste patimi şi te vei înălţa prin gândirea ta la Dumnezeu. Cununa de flori este semn al răsplătirii, pe care, pentru nevoinţele tale, o vei lua de la Împăratul Hristos. Iar corbul cu şarpele înseamnă vrăjmaşul diavol care va vrea să te împiedice să faci acestea.

Auzind fecioara această tâlcuire de la Apelian, s-a bucurat mult în inima ei.

A doua zi au venit la ea părinţii ei, vrând să o vadă şi să o pregătească pentru nuntă. Fecioara le-a cerut un răgaz de şapte zile pentru a se gândi.

A mers apoi în camera ei şi a început să se roage lui Dumnezeu pentru a o învăţa ce să facă.

Fiind seară, a adormit şi în vis i-a apărut îngerul lui Dumnezeu care i-a spus aşa:

- Penelope, de-acum nu te vei mai numi aşa, ci Irina ("pace"), şi vei fi multora scăpare şi adăpostire şi prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea. În această noapte va veni la tine omul lui Dumnezeu, Timotei, cel ce poartă scrisorile de la Sfântul Apostol Pavel şi el te va boteza şi te va învăţa ce vei face. Zicând acestea, îngerul s-a făcut nevăzut.

După puţină vreme a sosit Timotei, iar fecioara l-a primit cu multă bucurie. Şi el a început a le învăţa şi pe ea, şi pe celelalte fecioare despre credinţa în Hristos. Apoi a botezat-o şi i-a pus numele Irina. De asemenea a botezat-o şi pe învăţătoarea ei şi pe toate celelalte fecioare.

După şapte zile, împăratul şi împărăteasa au venit din nou, iar Sfânta Irina a început să le vorbească despre Hristos şi viaţa de creştin şi toţi o ascultau cu mare atenţie, căci vorba ei era plină de înţelepciune şi blândeţe.