Sfântul Ilie, om al rugăciunii

Ştiţi desigur că în săptămâna ce urmează, pe 20 iulie, îl prăznuim pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Deşi suntem obişnuiţi să îl privim pe Sfântul Ilie ca pe un om aspru, care face dreptate, să nu uităm că el este un om al rugăciunii şi să îi urmăm exemplul în aceste zile în care atâţia oameni din România au nevoie de rugăciune şi ajutor.

Sfântul Ilie a trăit pe vremea împăratului Ahab şi a soţiei sale, Izabela. Pentru păcatele cele multe săvârşite de rege (care se închina la idoli) şi popor, Dumnezeu a trimis secetă mare, vestită lor de Profetul Ilie. Pe timpul secetei, Dumnezeu l-a ocrotit pe profetul Său departe de ochii tuturor, lângă un pârâu, pe Muntele Carmel. Aici, în chip minunat, trimişi de Dumnezeu, corbii i-au adus de mâncare, iar apă a avut din pârâu. După ce a secat pârâul, Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Ilie în casa unei văduve foarte sărace. Când i-a cerut ceva de mâncare, femeia, milostivă, i-a pregătit nişte turte din ultimele ei provizii: o mână de făină şi un pic de ulei.

Când fiul văduvei a murit, Sfântul Ilie s-a rugat lui Dumnezeu şi copilul a înviat.

La sfârşitul vieţii, printr-o minune, Dumnezeu l-a ridicat pe Sfântul Ilie cu trupul la cer, într-un car de foc, sub ochii uimiţi ai ucenicului său, Elisei.

În icoane, cel mai adesea, Sfântul Ilie este reprezentat fie la intrarea peşterii sale, însoţit de corbul trimis să îl hrănească, fie în carul de foc cu care a fost răpit la cer, cu Elisei, ca martor şi urmaş al său.

Să îi urmăm, dragii mei, exemplul Sfântului Ilie şi să nu uităm să ne rugăm pentru oamenii care, din pricina inundaţiilor, trec prin clipe foarte grele. Şi din puţinul nostru să dăm celor care au nevoie. Să vă gândiţi că printre ei sunt atâţia copii care nu mai au mâncare, haine, jucării, cărţi sau caiete şi pentru care orice mic ajutor înseamnă foarte mult şi le poate aduce multă bucurie.