Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Sfântul Ioan Scărarul, iubitorul de Dumnezeu

Sfântul Ioan Scărarul, iubitorul de Dumnezeu

Un articol de: Magdalena Gheorghe - 13 Martie 2010

Sfinţii sunt oameni care au închinat viaţa lor lui Dumnezeu. Fiind Duminica Sfântului Ioan Scărarul, vă povestesc, dragii mei, puţin din viaţa minunată a acestui mare sfânt, a cărui prăznuire se face şi pe 30 martie (ziua trecerii lui la Domnul).

Sfântul Ioan Scărarul a trăit în secolul al VII-lea; el a intrat în mănăstire la vârsta de şaisprezece ani, avându-l ca povăţuitor pe Cuviosul Martirie vreme de nouăsprezece ani. După ce acesta a trecut la Domnul, Sfântul Ioan s-a retras pe Muntele Sinai, unde a vieţuit în linişte vreme de patruzeci de ani.

Spre sfârşitul vieţii a fost rugat de monahi să primească a fi egumen al Mănăstirii Sinai. În această perioadă, în timp ce îi povăţuia pe monahi, a alcătuit minunata scriere numită „Scara dumnezeiescului urcuş“ (de aici îi vine şi numele de „Scărarul“) care vorbeşte despre viaţa duhovnicească sub forma unei scări cu treizeci de trepte care ne duce la Dumnezeu. „Treptele“ acestei scări sunt căi diferite de a ne căi pentru păcate şi de a-L chema şi primi pe Dumnezeu în inimile noastre.

Să vă povestesc acum o întâmplare minunată petrecută cu un ucenic al Sfântului Ioan, pe nume Moise. Într-o zi, Sfântul l-a trimis pe Moise să aducă pământ hrănitor pentru grădină. Fără lene, Moise a făcut ascultare, dar pe la amiază, fiind foarte cald, s-a aşezat la umbra unui bolovan şi a adormit.

În acest timp, Cuviosul Ioan stătea în chilie şi se ruga. Deodată i s-a arătat un bărbat luminos care i-a spus: „Moise este în primejdie“.

Atunci, Sfântul Ioan a început să se roage fierbinte pentru Moise. Către seară, ucenicul s-a întors de la lucru şi stareţul l-a întrebat:

- Ţi s-a întâmplat ceva rău şi neaşteptat?

- Părinte, dacă nu erai tu, s-ar fi întâmplat!

- Cum aşa?

- De la căldură adormisem lângă un bolovan mare. În somn te-am auzit strigându-mă. M-am trezit şi m-am ridicat. Atunci am văzut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Dacă nu mă strigai, muream.

- Mare este Domnul!, a spus Sfântul Ioan.

Apoi au lăudat amândoi pe Dumnezeu.