Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Sfântul Ioan Scărarul, iubitorul de Dumnezeu
Sfinţii sunt oameni care au închinat viaţa lor lui Dumnezeu. Fiind Duminica Sfântului Ioan Scărarul, vă povestesc, dragii mei, puţin din viaţa minunată a acestui mare sfânt, a cărui prăznuire se face şi pe 30 martie (ziua trecerii lui la Domnul).
Sfântul Ioan Scărarul a trăit în secolul al VII-lea; el a intrat în mănăstire la vârsta de şaisprezece ani, avându-l ca povăţuitor pe Cuviosul Martirie vreme de nouăsprezece ani. După ce acesta a trecut la Domnul, Sfântul Ioan s-a retras pe Muntele Sinai, unde a vieţuit în linişte vreme de patruzeci de ani. Spre sfârşitul vieţii a fost rugat de monahi să primească a fi egumen al Mănăstirii Sinai. În această perioadă, în timp ce îi povăţuia pe monahi, a alcătuit minunata scriere numită „Scara dumnezeiescului urcuş“ (de aici îi vine şi numele de „Scărarul“) care vorbeşte despre viaţa duhovnicească sub forma unei scări cu treizeci de trepte care ne duce la Dumnezeu. „Treptele“ acestei scări sunt căi diferite de a ne căi pentru păcate şi de a-L chema şi primi pe Dumnezeu în inimile noastre. Să vă povestesc acum o întâmplare minunată petrecută cu un ucenic al Sfântului Ioan, pe nume Moise. Într-o zi, Sfântul l-a trimis pe Moise să aducă pământ hrănitor pentru grădină. Fără lene, Moise a făcut ascultare, dar pe la amiază, fiind foarte cald, s-a aşezat la umbra unui bolovan şi a adormit. În acest timp, Cuviosul Ioan stătea în chilie şi se ruga. Deodată i s-a arătat un bărbat luminos care i-a spus: „Moise este în primejdie“. Atunci, Sfântul Ioan a început să se roage fierbinte pentru Moise. Către seară, ucenicul s-a întors de la lucru şi stareţul l-a întrebat: - Ţi s-a întâmplat ceva rău şi neaşteptat? - Părinte, dacă nu erai tu, s-ar fi întâmplat! - Cum aşa? - De la căldură adormisem lângă un bolovan mare. În somn te-am auzit strigându-mă. M-am trezit şi m-am ridicat. Atunci am văzut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Dacă nu mă strigai, muream. - Mare este Domnul!, a spus Sfântul Ioan. Apoi au lăudat amândoi pe Dumnezeu.
