La 31 iulie îl prăznuim pe Sfântul şi Dreptul Iosif din Arimateea. Acesta a fost un membru al Sinedriului evreiesc (sfatul preoţilor şi bătrânilor lui Israel), dar şi un ucenic tainic al lui Hristos.
Împreună cu Sfântul Nicodim, Sfântul Iosif a luat trupul Domnului de pe Cruce, l-a pregătit pentru înmormântare şi l-a aşezat în mormântul pregătit pentru el însuşi. Spionii evrei au auzit acestea şi l-au pârât autorităţilor, care l-au întemniţat pe Sfântul Iosif. În închisoare, Sfântului Iosif i-a apărut Hristos Cel înviat, aducându-I astfel bucuria şi deplinătatea credinţei. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare şi l-au alungat din Ierusalim. Întâlnirea cu Mântuitorul înviat l-a făcut pe Sfântul Iosif să nu mai fie ucenic doar în taină, ci un mărturisitor plin de curaj al Fiului lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Filip l-a însărcinat cu propovăduirea Evangheliei în Insulele britanice. În icoanele ortodoxe, Sfântul Iosif este reprezentat ţinând în mâini fie giulgiul, fie un vas cu miresme de înmormântare.De obicei, profesorii, educatorii sau părinții, adică oamenii mari, le predau celor mici tot felul de lucruri. Dar și copiii îi pot învăța la rândul lor pe adulți ceea ce ei au uitat să mai lucreze în viața
Cuvintele celor de vârstă școlară se întrupează în literele scrijelite pe foaia de hârtie la fel cum Hristos S-a întrupat de Crăciun la Betleem. Orice scriere este pe rând naștere, punere în mormânt și
Dragă Moș Crăciun, Sunt un băiat simplu și îmi doresc doar sănătate și fericire familiei mele. Andrei Alexandru Stoica (clasa a V-a) Dragă Moș Crăciun, Ceea ce îmi doresc de Crăciun este ca familia
Vă propunem spre rezolvare un careu de cuvinte încrucişate. Aşteptăm răspunsurile dumneavoastră până la data de 11 ianuarie 2019 pe adresa redacţiei din Bucureşti sau la adresa de e-mail:
„În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul
Sfântul Porfirie (†420) era din Tesalonic şi a fost crescut de părinţii săi în dreapta credinţă şi în viaţa cea după Evanghelie. Pe când avea 25 de ani, şi-a lăsat patria sa şi s-a dus în Egipt,
