Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Sfinţi şi păsări la începutul verii
Pentru oamenii din vechime, multă vreme anotimpurile au început la anumite sărbători creştine mari. Numai primăvara începea la 1 martie! Iarna începea de Sfântul Andrei (30 noiembrie), iar de Sfinţii Constantin şi Elena (21 mai) începea vara. Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi este foarte iubită şi mulţi români poartă numele lor, pentru că, odată cu ei, Biserica nu a mai fost persecutată. Dar tot în această zi bătrânii noştri au pus şi sărbătoarea puilor de păsări...
Constantin şi Elena, împăraţi şi sfinţi Constantin a fost primul împărat roman care s-a creştinat. Tatăl său, deşi se închina zeilor, nu îi prigonea pe creştini, ba îi pusese şi în funcţii înalte, apreciindu-i pentru credinţa cu care Îl slujeau pe Domnul Hristos. După moartea tatălui său, Constantin a luat cârma împărăţiei, dar fratele său vitreg, Maxenţiu, s-a ridicat cu oaste împotriva lui. Constantin i-a propus să trăiască în pace, ca fraţii, lui lăsându-i Roma, iar el retrăgându-se în Britania. Zis şi făcut, dar, asupriţi de Maxenţiu, romanii l-au chemat pe Constantin din Britania, rugându-se să-i ajute. Constantin a acceptat să vină, dar se temea că fratele său îl va birui. S-a rugat lui Dumnezeu şi Domnul a arătat întregii oşti, în vedenie dumnezeiască, semnul crucii, având deasupra scrise vorbele: „Cu aceasta vei birui“. Toţi au fost înspăimântaţi, deoarece pentru romani crucea era semnul pedepsei, pe cruce fiind răstigniţi tâlharii. Dar noaptea i S-a arătat Domnul Hristos, Care i-a spus să pună crucea în fruntea armatei. Împăratul a pus meşterii să-i facă o cruce identică cu cea din vedenie, din aur şi nestemate, şi a dat poruncă să se pună acest semn pe arme, coifuri şi scuturi. Cei doi fraţi împăraţi s-au luptat la apa Tibrului. Podul s-a rupt, prin voia Domnului, şi Maxenţiu s-a înecat. Constantin a mulţumit lui Dumnezeu şi a ridicat o cruce în mijlocul cetăţii, drept amintire. Constantin şi mama sa, împărăteasa Elena, s-au botezat, după ce împăratul a fost atins de lepră. Lui Constantin i s-au arătat Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi l-au îndemnat să se boteze. După botez, trupul i s-a curăţat. Mulţi s-au botezat, văzând această minune, şi creştinii s-au bucurat în sfârşit de pace în împărăţia lui. În timpul domniei sale, Constantin a trimis-o pe mama sa, Împărăteasa Elena, la Ierusalim, să caute crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus. Împărăteasa Elena a poruncit să se sape pe Golgota şi atunci au fost găsite cele trei cruci, a Domnului şi ale tâlharilor. Neştiind care a fost crucea Domnului, au atins cele trei cruci de un mort care era dus la cimitir şi acesta a înviat când a fost atins cu crucea Domnului. O parte din cruce a fost trimisă la Constantinopol, altă parte a rămas la Ierusalim. Toată viaţa, cei doi împăraţi, mama şi fiul, au rămas apărători ai credinţei creştine. O sărbătoare şi pentru păsări... Deoarece sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi a fost fixată de Biserică la începutul verii, când puii păsărilor încep să zboare şi o nouă generaţie ameninţă recoltele, străbunicii noştri au pus două sărbători în aceeaşi zi, ţinând ziua şi pentru păsări. Sperau ca păsările să nu le mănânce grâul şi să nu le strice fructele, legumele şi strugurii, păsăretul din curte să fie sănătos şi să nu le fure uliul puii. Ca în orice zi de sărbătoare, munca la câmp este interzisă, altfel soarele îţi veştejeşte recoltele. Ţăranii creşteau păsări, dar nu prea se îndurau să le taie ca să le mănânce. Preferau să le vândă în târg, cu banii obţinuţi acoperindu-şi alte nevoi. Tăiau mai ales pentru nunţi, botezuri sau pomeni, când primeau oaspeţi, şi rareori pentru ei, când vreo găină era prea bătrână. De altfel, ziua Sfinţilor Împăraţi nu este singura zi ţinută pentru păsări. Înainte de Postul Sfintelor Paşti, de lăsatul secului, li se făcea parte păsărilor din bucate, tot ca să nu le mănânce recoltele, iar la jumătatea Postului Mare se numărau ouăle, ca să aibă noroc la păsări... Ca să ţină minte când cade sărbătoarea păsărilor, oamenii i-au spus, în diferite zone, „Constantinu Puilor“ sau „Constantin Graur“. Aşa, nu mai uita nimeni…