Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Sinceritatea
Dragii mei, sper că v-a plăcut pagina copiilor dedicată vouă şi că aţi petrecut ziua de 1 Iunie cu mare bucurie, dăruind şi celor din jur din frumuseţea gândurilor voastre.
Astăzi am să vă spun o poveste în care se vorbeşte despre sinceritate şi adevăr, pentru că vreau să vă pun la suflet această bucurie care vine din sinceritatea faţă de ceilalţi. Să ştiţi că sinceritatea stă la baza iubirii, ea deschide orice suflet, aduce zâmbet şi îl face pe celălalt să aibă încredere. Fiind sinceri, Îl avem ca martor pe Dumnezeu, căci adevărul este Hristos şi astfel ne facem izvor de bucurie şi ne apropiem unii de alţii. Şi acum să vă spun povestea... Un rege al Persiei, vrând să-şi aleagă un sfetnic bun, a chemat într-o zi la palat pe cinci dintre cetăţenii cei mai de vază din oraş şi le-a spus: - Iată, am cinci inele pe degetele mele; ele vor fi plata sincerităţii voastre. Spuneţi-mi fără linguşire: ce credeţi voi despre puterea şi mărirea mea? Ei, uimiţi de frumuseţea diamantelor de pe inele şi dorind să le aibă, răspunseră regelui cu multe laude pe care nu se cuvenea să le spună decât lui Dumnezeu. Regele păru mulţumit şi dădu rând pe rând patru inele. Pentru că al cincilea tăcea, regele l-a rugat să îşi spună părerea. - Eu cred, zise acesta, altfel decât cred cei care au vorbit înaintea mea. Eu, rege, cred că toată puterea o ai de la Dumnezeu şi ţi-a fost dată pentru binele poporului pe care-l stăpâneşti şi va trebui să dai socoteală pentru felul în care ai întrebuinţat-o. - Şi eu cred tot aşa, zise regele cu mulţumire. Dar ţie nu-ţi dau inelul, ci încrederea şi prietenia mea. Vei sta mereu lângă mine, ca sfetnic al meu, căci în tine am găsit omul şi prietenul sincer pe care îl căutam. A doua zi, cei patru veniră foarte grăbiţi să spună regelui că negustorul de la care a cumpărat inelele i-a dat diamante false. Dar regele le zise: - Voi credeţi că eu nu ştiu că diamantele sunt false? Eu le-am comandat astfel. V-am plătit cinstit. Voi mi-aţi dat laude false, eu v-am dăruit diamantele false. V-am plătit cu aceeaşi măsură, de ce vă mai plângeţi?
