Am primit la redacţie cu bucurie mai multe texte despre zidirea Catedralei Naţionale, scrise de elevi de la Liceul Teoretic „Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti. Micile eseuri au fost adunate de Mara Lina, care
Socoteala
Într-o seară, pe când
mama pregătea cina, fiul de 11 ani veni în bucătărie cu o foaie de hârtie în mână. Cu un aer foarte serios, copilul îi dădu hârtiuţa mamei, care, lăsând puţin treburile, citi ceea ce era scris acolo: "Pentru că am smuls buruienile din grădiniţă: 5 lei. Pentru că am făcut ordine în camera mea: 10 lei. Pentru că am fost să cumpăr lapte: 1 leu. Pentru că am avut grijă trei după-amiezi de surioara mea: 15 lei. Pentru că am luat 2 calificative foarte bine la şcoală: 10 lei. Pentru că am dus în fiecare seară gunoiul: 7 lei. În total: 48 lei." Mama îşi privi copilul în ochi, cu multă blândeţe. În mintea sa reveneau o mulţime de amintiri. Luă un creion şi scrise pe spatele hârtiei: "Pentru că te-am purtat în pântece timp de nouă luni: 0 lei. Pentru toate nopţile pe care le-am petrecut veghindu-te atunci când erai bolnav: 0 lei. Pentru toate momentele în care te-am mângâiat atunci când erai trist: 0 lei. Pentru toate prilejurile în care ţi-am şters lacrimile: 0 lei. Pentru tot ceea ce te-am învăţat zi de zi: 0 lei. Pentru toate mesele de mic-dejun, prânz şi cină, pentru toate gustările şi prăjiturile pe care ţi le-am pregătit: 0 lei. Pentru viaţa pe care ţi-o dau zi de zi: 0 lei. În total: 0 lei." (repovestire după Bruno Ferrero) Astfel, şi noi, dragii mei, să nu ne calculăm iubirea, ci să o dăruim din plin, fără a aştepta ceva în schimb. Să ţinem minte mereu jerfta mamei şi să o preţuim!



