Tâlharul care a ajuns sfânt

Cu multe veacuri în urmă, în părţile Egiptului trăia un tâlhar pe nume Moise. Acesta era negru şi atât de puternic, încât toţi se temeau de el, atât oamenii obişnuiţi, cât şi tâlharii cei mai răi. Însă, dincolo de obiceiul cel rău, acesta avea o inimă bună şi a început să se întrebe pentru ce face atâtea răutăţi. Apoi, întâlnindu-se cu un călugăr, acesta a stat de vorbă cu Moise şi i-a povestit despre credinţa în Hristos şi viaţa în mănăstire. Atunci, Moise a hotărât să meargă la mănăstire şi să înceapă o viaţă nouă. Aşa a ajuns Moise, din tâlharul vestit ce era, călugăr. El şi-a construit o chilie mică, nu departe de mănăstire, şi trăia acolo rugându-se zi şi noapte lui Dumnezeu. A trăit mulţi ani în mănăstire şi a devenit atât de blând, încât a ajuns sfânt şi Dumnezeu i-a dăruit darul facerii de minuni. La moartea lui a lăsat şaptezeci de ucenici, exact numărul de tâlhari pe care îi condusese înainte de călugărie.

V-am povestit acestea, deoarece pe avva Moise Etiopianul îl pomenim în această săptămână, pe 28 august. Vă mai spun acum şi o întâmplare cu acest sfânt, din care avem de învăţat cu toţii.

Odată, un frate din mănăstire a greşit. S-a întrunit adunarea bătrânilor şi l-au chemat şi pe avva Moise, dar el nu voia să vină. Preotul a trimis după el, zicându-i:

- Vino, oamenii te-aşteaptă.

El s-a sculat şi a venit, cărând în spate un coş găurit, plin cu nisip. Uimiţi de apariţia lui, fraţii l-au întrebat:

- Ce înseamnă aceasta, părinte?

Bătrânul le-a răspuns:

- Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi ca să judec păcatele altuia.

Auzind acestea, nu i-au mai spus nimic fratelui care greşise, ci i-au cerut iertare.