Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Vers de cântec, vers de joc
Frumuseţea copilăriei
Ce este mai frumos în viaţă Decât a noastră copilărie? Este şi câte-o povaţă, Dar mai multă veselie! Copiii oricum se joacă Altceva, ei ce să facă? Trebuie să se distreze Nicidecum să se-ntristeze. Ei au multe jucărele, Ba mai mari, ba mititele. Unii cântă la vioară, Alţii cântă la chitară. Şi când noi suntem mici, mici, Mama ceva lin ne cântă; Zice poveşti cu pitici Şi frumos ea ne alintă! (Laura Mihalachi, clasa a IV-a, Blăgeşti, Paşcani) Lumina din suflet Ce e mai frumos ca jocul? Sau o doină de-ai fi spus.... În copilăria noastră O poveste nu-i de-ajuns! Cu un cântec, cu un joc Faci oricând lumină-n suflet Şi te joci mereu, mereu Dar adaugi şi un zâmbet. Printre jocurile tale Fă-ţi şi loc de te-odihneşte, Ca să-ţi ţii mintea tihnită Să te poţi juca regeşte! Laudă Când zorile aleargă dimineaţa S-o-mbrace cu lumină şi căldură Atingi uşor şi-mi mângâi, Doamne, faţa Ce-ai înflorit-o dintr-a Ta făptură. Te laudă şi câmpul şi stejarii Şi apele cu clinchete slăvesc, Şi-oricine, cu tot ce are-n viaţă Cântă în cor „Părinte, te iubesc!“ Şi buni şi răi se-mbată-n frumuseţea, Cascadelor de adieri de vânt Lumină dai tu pentru toată lumea, Fiindcă eşti Creatorul acestui pământ. Prin apele ce curg... Prin apele ce curg Se văd ades lumini; Şi-n frumosul amurg, E crâng de rugăciuni. Şi păsările zboară Asupră-ne coboară Frumoasa lor cântare Şi-atâta-i alinare. De dor plânge izvorul Dar ce intens e dorul Ce curge rând pe rând Şi apa-i susurând! (Raluca Spătaru, clasa a IV-a, Blăgeşti, Paşcani) Dolofănel Vă amintiţi de Dolofănel, cel mai simpatic purcel? Într-o dimineaţă, a găsit uşa deschisă spre casă. În căutare de mâncare, purcelul a intrat în camera mare. A tras de faţa de masă şi a alergat cu ea prin casă. A intrat în bucătarie unde a spart o farfurie, apoi a ieşit afară, trăgând după el o sfoară... Cu atâta harababură a speriat găinile din bătătură. Asta... da, aventură! (Catrinel Constantinescu, clasa a IV-a, Iaşi)
