Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Vers de cântec, vers de joc

Vers de cântec, vers de joc

Data: 01 Martie 2008

Frumuseţea copilăriei

Ce este mai frumos în viaţă

Decât a noastră copilărie?

Este şi câte-o povaţă,

Dar mai multă veselie!

Copiii oricum se joacă

Altceva, ei ce să facă?

Trebuie să se distreze

Nicidecum să se-ntristeze.

Ei au multe jucărele,

Ba mai mari, ba mititele.

Unii cântă la vioară,

Alţii cântă la chitară.

Şi când noi suntem mici, mici,

Mama ceva lin ne cântă;

Zice poveşti cu pitici

Şi frumos ea ne alintă! (Laura Mihalachi, clasa a IV-a, Blăgeşti, Paşcani)

Lumina din suflet

Ce e mai frumos ca jocul?

Sau o doină de-ai fi spus....

În copilăria noastră

O poveste nu-i de-ajuns!

Cu un cântec, cu un joc

Faci oricând lumină-n suflet

Şi te joci mereu, mereu

Dar adaugi şi un zâmbet.

Printre jocurile tale

Fă-ţi şi loc de te-odihneşte,

Ca să-ţi ţii mintea tihnită

Să te poţi juca regeşte!

Laudă

Când zorile aleargă dimineaţa

S-o-mbrace cu lumină şi căldură

Atingi uşor şi-mi mângâi, Doamne, faţa

Ce-ai înflorit-o dintr-a Ta făptură.

Te laudă şi câmpul şi stejarii

Şi apele cu clinchete slăvesc,

Şi-oricine, cu tot ce are-n viaţă

Cântă în cor „Părinte, te iubesc!“

Şi buni şi răi se-mbată-n frumuseţea,

Cascadelor de adieri de vânt

Lumină dai tu pentru toată lumea,

Fiindcă eşti Creatorul acestui pământ.

Prin apele ce curg...

Prin apele ce curg

Se văd ades lumini;

Şi-n frumosul amurg,

E crâng de rugăciuni.

Şi păsările zboară

Asupră-ne coboară

Frumoasa lor cântare

Şi-atâta-i alinare.

De dor plânge izvorul

Dar ce intens e dorul

Ce curge rând pe rând

Şi apa-i susurând! (Raluca Spătaru, clasa a IV-a, Blăgeşti, Paşcani)

Dolofănel

Vă amintiţi de Dolofănel,

cel mai simpatic purcel?

Într-o dimineaţă,

a găsit uşa deschisă spre casă.

În căutare de mâncare,

purcelul a intrat în camera mare.

A tras de faţa de masă

şi a alergat cu ea prin casă.

A intrat în bucătarie

unde a spart o farfurie,

apoi a ieşit afară, trăgând după el o sfoară...

Cu atâta harababură

a speriat găinile din bătătură.

Asta... da, aventură!

(Catrinel Constantinescu, clasa a IV-a, Iaşi)