Ziua Maicii Domnului şi a luminii

Un articol de: Ana Pascu - 23 Noiembrie 2008

La 21 noiembrie, pe de o parte, oamenii sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, iar pe de altă parte, se îngrijesc de lumina care să-i călăuzească în viaţa veşnică. Şi pentru că este perioada împerecherii lupilor, se străduiesc, prin gesturi moştenite din bătrâni, să îşi ocrotească animalele. Toate aceste înţelesuri ale sărbătorii se văd în numeroasele nume pe care le poartă: creştinii o numesc Ovedenie sau Vovidenie, de la numele slav al sărbătorii, iar cei care se tem de lup îi mai spun Ziua Lupului, Filipul cel Mare sau Filipul cel Şchiop.

După cum ştiţi, Fecioara Maria a fost promisă încă de la naştere Domnului. Împlinindu-se trei ani de la naşterea ei, drepţii Părinţi Ioachim şi Ana şi-au respectat făgăduinţa şi au dus-o la templul din Ierusalim. Această zi este importantă pentru toţi creştinii, căci acolo Fecioara Maria va creşte curată şi înţeleaptă, pregătindu-se să devină lumina şi nădejdea oamenilor.

Ovedenia

Nu ştiu cum au ajuns bunicii şi străbunicii voştri să sărbătorească în această zi nu numai pe Maica Domnului, ci şi lumina, dar aşa s-a întâmplat. Se credea că lumânările aprinse date de pomană în această zi nu se vor stinge niciodată pe lumea cealaltă.

Dar gospodinele, ca nişte adevărate creştine, nu dădeau de pomană lumânări numai pentru ele şi familia lor, ci şi pentru cei morţi fără lumânare, adică cei care se înecau sau mureau în războaie şi accidente. Mai dădeau şi colăcei, şi apă, dar lumânarea era cel mai important lucru, singurul care nu putea lipsi.

De la lumina lumânării la lumina ochilor nu e un drum chiar atât de lung pentru gândirea populară. Mulţi l-au parcurs şi, de aceea, în unele părţi ale ţării, Ovedenia nu era numai sărbătoarea luminii de pe lumea cealaltă, ci şi a luminii ochilor. Cei bolnavi de ochi sfinţeau la biserică un fuior de cânepă şi cu el se ştergeau pe ochi, la spălat, sperând să se vindece. Alţi suferinzi „privegheau“ apa toată noaptea, cu o lumânare aprinsă, şi se spălau a doua zi, cu credinţa că această apă le va uşura suferinţele. Astfel că ziua aceasta le aducea bătrânilor noştri lumină pentru suflet (prin rugăciunile adresate Maicii Domnului), pentru trup şi ochi şi pentru lumea cealaltă. Mare sărbătoare mai era! Atât de mare, încât prin unele părţi oamenii o cinsteau ca pe Sfintele Paşti, Crăciunul şi Anul Nou. Aşa cum se intâmpla la aceste mari sărbători, credeau că şi în această noapte se deschide cerul, dar că numai cei buni reuşesc să-i vadă pe sfinţi stând la locul lor din rai!

Ce sunt Filipii?

De Ovedenie, cine se temea de lupi ţinea ultimul Filip. Ce sunt Filipii? Nişte zile în care femeile nu lucrau. De obicei, stăpâna casei ţinea un anume număr de Filipi, de la doi sau trei, până la şase sau şapte, între 12 şi 14 noiembrie şi apoi vreo trei zile în post. De aceea se şi numesc Filipi, de la numele Sfântului Apostol Filip, sărbătorit pe 14 noiembrie. Ultima dată când se ţineau era chiar ziua de Ovedenie. În această zi era ţinut Filipul cel Mare sau Filipul cel Şchiop, cel mai rău dintre toţi, ca să nu vină lupul cel şchiop la oi.

Filipii sunt o sărbătoare feminină. Când se măritau, fetele preluau Filipii soacrei. Dacă mama ei murea şi nu avea noră, îi ţinea tot ea şi pe ai mamei ei. De aceea ajungeau atât de mulţi!

Cum se ţinea? Femeile nu aveau voie să lucreze absolut nimic, doar să gătească. Nu dădeau nici măcar gunoiul afară din casă, de teamă să nu răscolească lupoaicele în el şi să găsească vreun tăciune. Aşa se credea, că lupoaicele nu pot face pui, până când nu înghit tăciuni din sobă. Nu e voie să dai nimic împrumut, nu e voie să coşi, căci le dai voie lupilor să atace animalele, nici să împleteşti lână, căci pui oile în primejdie. Se ungea din nou cuptorul cu lut, ca să se ungă ochii lupului, să nu mai vadă animalele. În schimb, poţi să opăreşti rufele, ca să opăreşti gura lupului! Bărbaţii puteau lucra orice, numai nu aveau voie să facă găuri cu burghiul.

De ce Filip cel Şchiop?

Sunt multe poveşti cu lupul cel şchiop, care speria oamenii cu viclenia lui. În noaptea de Ovedenie, el fură ciobanul care i-a fost sortit de Sfântul Petru, din mijlocul tovarăşilor săi, care îl păzeau.

Oamenii nu ştiau nici ei prea bine cine sunt Filipii. Nu erau toţi de aceeaşi părere. Unii îi credeau pe Filipi şase fraţi sfinţi, care au fost aruncaţi într-o groapă cu lupi, dar lupii nu le-au făcut nimic, pentru credinţa şi curăţia lor. Alţii ziceau că Filipii erau şase fraţi zdrenţăroşi, care aveau putere să-i pocească pe cei care nu le ţineau zilele. Unul dintre ei era şchiop şi a rămas în urmă, de aceea ziua lui cade mai târziu, de Ovedenie. Filipii te mai pot ierta, zice povestea, dar Filipul Şchiop, niciodată. Alţii credeau că sunt stăpâni peste gadine (animal sălbatic; jivină, dihanie). Aşa e cu poveştile, zic vrute şi nevrute.

Ştiaţi că?

- Aşa cum se întâmpla la toate marile sărbători, ţăranii încercau, de Ovedenie, să prevadă cum va fi vremea în perioada următoare? Ei credeau că, dacă în această zi, va fi soare, vara următoare va fi secetoasă. Vremea înnorată arată epidemii (extinderea unei boli molipsitoare la un mare număr de oameni într-un timp scurt), iar dacă ninge, va fi o iarnă grea. Sau, mai simplu: cum va fi vremea de Ovedenie, aşa va fi toată iarna. Aşa credeau ţăranii.

Află mai mult

Sfântul Apostol Filip era din Betsaida, din Galileea. Domnul Iisus Hristos l-a chemat să-L urmeze a doua zi după chemarea lui Petru şi a lui Andrei. Deşi era căsătorit, a lăsat totul şi L-a urmat pe Domnul. A fost de faţă la toate predicile şi minunile Domnului, la răstignire şi la Înviere. După Pogorârea Sfântului Duh, a fost trimis în cele două Frigii să predice Evanghelia, unde, se pare, că a şi fost înmormântat, după o viaţă lungă şi rodnică. Moaştele sale au făcut numeroase minuni şi în prezent se află la Roma.