Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Revista presei
- Ştiri pe surse publică declarația olografă a fostului vicepreședinte al Consiliului orășenesc al localității Câmpia Turzii (1978-1988) în care vorbește despre mărturia unui fost colonel de securitate, Vasile Pop, care a vrut să îl împuște pe actualul Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuț. Mărturia cutremurătoare a fost făcută de Pop Aurel într-o scrisoare transmisă ierarhului. „Aseară am vrut să-l împușc pe călugărul Andreicuț...! (...) Pentru că nu a colaborat, nu mi-a dat informațiile pe care le urmăream”, s-a destăinuit colonelul de securitate Vasile Pop. Documentul, datat 31 martie 2018, este unul nu doar de însemnătate istorică, ci demonstrează, fără echivoc, că Mitropolitul Andrei a refuzat colaborarea cu organele de securitate. „Un episod anume din viața călugărului Andreicuț, devenit astăzi Mitropolitul Clujului, nu poate să nu ne atragă atenția: e momentul în care un colonel de securitate, știind că își poate acoperi ușor fapta cu argumente profesionale și va rămâne nepedepsit, decide să acţioneze, într-o seară, omorând un om care nu l-a ajutat să crească profesional în grad, pentru că nu i-a dat informațiile care l-ar fi ajutat mult în această direcție”, explică arhim. prof. univ. dr. Teofil Tia, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul UBB Cluj-Napoca.
- Adevărul de Râmnicu Vâlcea semnalează că „la mai bine de 10 kilometri de la intrarea în staţiunea Băile Olăneşti, ascuns într-un cătun de munte, există unul dintre cele mai interesante schituri ale Vâlcii, cu o istorie tulburătoare şi comori nebănuite (...). Schitul deţine un turn-clopotniţă mai neobişnuit, sub formă de culă, care adăposteşte acum o colecţie micuţă de vechi obiecte tradiţionale, adunate din gospodăriile din zonă. Din cauza dimensiunilor sale şi a accesului în interior greoi (...), puţini sunt cei care i-au descoperit comorile (...). Se ajunge acolo destul de greu, fie pe picioare, pe un traseu de munte (...), fie cu maşina de teren (...). În perioadele cu precipitaţii bogate, însă, nici maşinile nu mai răzbesc până aici, din cauza nămolului sau a zăpezii, drumul de acces nefiind amenajat decât pe alocuri. Primăria Băile Olăneşti a început în această perioadă să pună macadam pe acest drum. Schitul a fost ridicat în secolul al XVIII-lea pe locul unui alt lăcaş de cult, din lemn, datat cu câteva decenii mai devreme (...). Toate vin să întregească imaginea unui loc desprins parcă dintr-un basm, pentru că zona în sine, ca toată Vâlcea de altfel, este pitorească”.