Revista presei

Știri pe surse consemnează că Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a slujit duminică, 12 decembrie, la Catedrala „Sfântul Spiridon”-Nou din Capitală, ocazie cu care a subliniat faptul că Sfântul Ierarh Spiridon a strălucit prin sărăcia de bună voie și a avut „Fericirile” rostite de Mântuitorul Iisus Hristos drept program de viață: „A plâns mult, pocăindu-se pentru păcatele pe care le va fi săvârșit. A fost milostiv. Nu a cultivat sărăcia ca pe o virtute în sine, ci a vrut să trăiască într-un mod smerit și sărac pentru ca bunurile sale să le împartă săracilor, bolnavilor, nevoiașilor. A ajutat o mulțime de oameni în timpul foametei, oameni bolnavi, a făcut o mulțime de vindecări, a înviat chiar morți”. Biserica „Sfântul Spiridon”-Nou este catedrala onorifică a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și Paraclis Patriarhal. A fost construită între anii 1852 şi 1858 şi sfinţită în anul 1860, pe locul alteia mai vechi, ridicată de domnitorii Scarlat şi Alexandru Ghica. Păstrează de 149 de ani, în mare parte, arhitectura originală.

Adevărul de Piteşti scrie despre steagul lui Tudor Vladimirescu, păstrat într-o veche biserică din Curtea de Argeş: „Pe locul actualei Biserici #Sfântul Gheorghe$, construită după planurile celebrului arhitect Dimitrie Ionescu-Berechet, a fost, în urmă cu mai bine de 200 de ani, un alt lăcaş, mistuit de flăcări în 1913, aşezământ care a păstrat o vreme steagul lui Tudor Vladimirescu (...), adus la Curtea de Argeş de teama eteriştilor. (...) Proclamaţia lui Tudor Vladimirescu din 23 ianuarie 1821, de la Padeş, s-a rostit sub steagul revoluţionar, iar o serie de istorici consideră că acel ciucure din vârful stindardului este prima dovadă a tricolorului românesc, căci pe el se regăseau culorile roşu, galben şi albastru. În 1882, steagul revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu a intrat în patrimoniul naţional printr-un eveniment festiv în care a fost înmânat autorităţilor militare şi civile ale oraşului Craiova, de către urmaşul lui Ion Cacaleţeanu, fost căpitan în oştirea revoluţionară de la 1821, a cărui familie este unul dintre păstrătorii stindardului lucrat sub indicaţiile lui Tudor şi ale mentorului său, Ilarion, Episcop al Argeşului, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, de către monahul David”.