Amintiri temeluite în ziduri de mănăstire

Omul, împresurat de griji şi alte neputinţe sufleteşti, poate uita repede, mai ales binele săvârşit de alţii faţă de sine, dar poate fi ajutat de semenii lui prin lucrarea aducerii aminte. O asemenea lucrare de aducere aminte este săvâr­şită în semn de recunoştinţă faţă de vred­nicul de pome­nire Patriarh Justinian Marina, în satul său natal, Suieşti, judeţul Vâlcea. Aici, fii ai sa­tului şi nu numai con­lucrează pentru constru­irea Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

Trecerea timpului, pentru omul care ajută pe alţii şi ţine minte faptele bune ale semenilor săi, nu este atât de cruntă precum este pentru cel care nu săvârşeşte nici o faptă bună şi uită binele făcut lui. De aici împlinirea celui dintâi, fiindcă păstrează în sine bucuria faptelor bune, cu care nu se mândreşte, şi preţuieşte timpul ca împlinire a sinelui.

Părtaşi unei asemenea bucurii sunt mai mulţi oameni din satul Suieşti (comuna Stăneşti, judeţul Vâlcea), localitatea natală a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina. Din anul 2010, la Suieşti, a început să fie organizată o serie de manifestări care a avut scopul de a aduce cunoştinţă generaţiilor mai tinere de personalitatea şi lucrarea Patriarhului Justinian Marina.

Totodată, aceste activităţi au fost motivate şi de recunoştinţa pentru fiul satului care, ajuns Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, nu i-a uitat şi i-a ajutat, mai ales prin aducerea în satul Suieşti, lipsit de un locaş de cult, a unei biserici de lemn din satul Gâlgău (judeţul Sălaj).

Aceşti fii ai satului, ajutaţi de alte persoane, doresc ca amintirea Patriarhului Justinian Marina să rămână vie cât mai mult în sufletele oamenilor, mai ales pe meleagurile sale natale. De aceea, s-au hotărât ca să pună temelie a acestei amintiri o biserică de zid, iar de aproape 2 ani de zile, în satul natal a celui de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române se ridică Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”-Suieşti, Memorial Justinian Marina, în apropierea bisericii de lemn „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. „În data de 18 septembrie 2010 am stabilit să facem o comemorare a Patriarhului Justinian Marina şi am organizat la biserica de lemn, pe care vrednicul de pomenire patriarh a adus-o în Suieşti, o slujbă de pomenire şi un simpozion. Au participat vrednicul de pomenire Arhiepiscop Gherasim Cristea, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic al Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, preotul paroh Ion Iliescu, Zenovia Zamfir, fiică a satului şi scriitoare care a publicat o carte despre Patriarhul Justinian Marina, Lucian Zmaranda, fiu al satului, şi alți invitaţi. În timpul evenimentului, a luat cuvântul şi Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic, care a spus că, având în vedere că în acest sat s-a născut Patriarhul Justinian Marina şi că peste dea­lul Suieştilor s-a născut Mitropolitul Bartolomeu Anania, în satul Olteanca din comuna Glăvile, ar fi bine să se facă o mănăstire sau un schit în memoria Patriarhului Justinian. Eu, cu domnul Mugurel Buşe, secretarul comunei, am luat la cunoştinţă şi am început demersurile. Mai întâi, am făcut memoriul la Arhiepiscopia Râmnicului pentru aprobarea întemeierii unei mănăstiri. La câteva luni ne-a vizitat părintele exarh al mănăstirilor din arhiepiscopie de atunci, arhim. Vartolomeu Androni, stareţul Mănăstirii Cozia, însoţit de alţi pre­oţi, care ne-a întrebat de locaţia găsită pentru mănăstire. Noi, iniţial, stabiliserăm undeva mai jos faţă de locaţia actuală, dar părintele exarh a spus: «Nu, tată, aici; mai sus, ca să se vadă! Nu trebuie să ascundem mănăstirea de oameni!» A fost planificat locul, dar treaba a rămas cam moartă, cum s-ar spune. Au trecut vreo doi ani. Într-o bună zi, în data de 22 septembrie 2013, m-am întâlnit cu părintele exarh Vartolomeu Androni şi cu părintele Siluan, actualul stareţ al mănăstirii, pe care mi l-a prezentat ca fiind viitorul stareţ al mănăstirii. Astfel, trebuia să ne apucăm iar de treabă. Între timp, Arhiepiscop la Râmnicu-Vâlcea a venit Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, care, aflând de această iniţiativă, a fost foarte încântat de ridicarea mănăstirii şi ne-a sprijinit”, a povestit Ionel Michiu, primarul comunei Stăneşti, judeţul Vâlcea.

Pentru coordonarea lucrărilor de construcţie de la viitoarea mănăstire, dar şi pentru a pune început rugăciunii la noul aşezământ, a fost rânduit stareţ protosinghelul Siluan Popescu, care îndeplinise o perioadă lucrarea de consilier economic la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului. „În dimineaţa zilei de 23 septembrie 2014, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie îmi spune că vrea să mă trimită la Suieşti. Eu sunt din Drobeta-Turnu Severin, iar în mănăstire am fost la Mănăstirea Turnu din Vâlcea şi cunoşteam doar zona de nord a judeţului. Astfel, nici nu ştiam unde este localitatea Suieşti. Nu îmi era clar unde trebuia să ajung, dar l-am sunat pe părintele exarh. Am sosit împreună acolo, nici nu ştiam unde voi dormi, ce o să fac. În această situaţie, cum este normal, îţi pui nădejdea în Dumnezeu, iar El îţi vorbeşte prin mai- marii tăi. Aşa l-am întrebat pe părintele exarh: «Eu unde dorm la noapte?» La care părintele exarh Vartolomeu îmi răspunde: «Unde a dormit şi Sfântul Ilie, părinte Siluan!» «Bine, părinte exarh, să fie blagoslovit!», am zis. Am venit în sat, eram complet nepregătit, nici peştera nu îmi era clar pe unde e, nici clima atât de caldă precum în pustiul unde s-a nevoit Sfântul Ilie. Am înţeles că Dumnezeu mă trimite acolo, pregătind ceva, dar mi se părea absurd să cred că un călugăr, cum eram eu, de o lună preoţit, să construiască o mănăstire. Preocupat de gândul unde aveam să rămân peste noapte, m-am dus la domnul primar, iar prin bunăvoinţa doamnei Zenovia Zamfir am dormit în casa mamei dânsei, iar din a doua zi am rămas în casa bătrânească a ctitorului mănăstirii, Lucian Zmaranda. Doi ani am locuit acolo, până când s-a reuşit mutarea la mănăstire”, povesteşte protosinghelul Siluan Popescu, stareţul Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”-Suieşti.

Paşii care au fost făcuţi până la începerea lucrărilor de construcţie nu au fost uşori, întrucât pământul ales pentru ridicarea mănăstirii aparţinea oamenilor din sat, iar unul dintre proprietari era în SUA. A trebuit să treacă o perioadă de timp pentru ca acea persoană să revină în ţară şi apoi, în câteva ore prin Bucureşti, să fie semnate actele pentru achiziţionarea terenului. „În ziua de 20 iunie 2015, după ce s-au obţinut toate autorizaţiile necesare construirii, s-a pus piatra de temelie, iar toate celelalte s-au realizat în timp foarte scurt. Foarte multă lume, şi de aici din sat, şi din alte părţi, a depus muncă benevolă, a venit cu alimente, cu bani, cu cele necesare, dar aproape 99% din susţinerea cheltuielilor se datorează ctitorului. Oamenii, când văd că te apuci şi faci ceva, prind încredere. Aşa se întâmplă! Dacă toţi stăm şi ne uităm unii la alţii, normal că nimeni nu face nimic. Este suficient ca unul să facă ceva, că apoi Dumnezeu îi dă un gând bun altui om şi, încet, încet, oamenii se adună, iar lucrurile se mişcă”, a mai spus părintele stareţ al Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”-Suieşti.

Lucrările au avansat repede, iar în luna decembrie a anului 2016, în ziua de pomenire a Sfintei Mari Muceniţe Varvara (4 decembrie), a fost sfinţit paraclisul mănăstirii cu hramul „Sfântul Cuvios Lucian din Dobrogea”. Tot ceea ce s-a realizat până în prezent reprezintă aproape o jumătate din ceea ce va trebui să fie finalizat. Biserica aşezământului monahal „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”-Suiești este o replică arhitecturală, în stil brâncovenesc, a Schitului Maicilor din Capitală, întrucât a fost una dintre mănăstirile de suflet ale Patriarhului Justinian Marina, ce a fost restaurată integral în anii 1955-1958.

Pe lângă Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”-Suiești, aşezământul memorial „Patriarhul Justinian” va cuprinde şi o casă bătrânească, în prezent în curs de restaurare, care va funcţiona drept muzeu-memorial. Acesta va fi amenajat potrivit specificului tradiţional local şi vor fi expuse mai multe obiecte care să aducă aminte de Patriarhul Justinian Marina, precum cărţile de cult care păstrează însemnările sale, scrise cu prilejul diferitelor vizite în satul natal. Casa natală a familiei Marina se afla tot pe dealul Suieştilor, dar la o distanţă de 300 metri de locaţia aşezământului monahal. În prezent, casa părintească a Patriarhului Justinian Marina nu se mai păstrează.

În mănăstire, alături de stareţul aşezământului mai este un frate. Se păstrează rânduiala liturgică specifică mănăstirii. Slujbele sunt săvârşite în paraclisul mănăstirii, care a fost înzestrat cu toate odoarele liturgice necesare cultului. După încheierea lucrărilor de construcţie, de amenajare a clădirilor şi realizare a lucrărilor de pictură la biserica așezământului, Mănăstirea „Sfân­­tul Mare Mucenic Gheorghe” din Suiești-Memorial Justinian Marina va îmbogăţi tezaurul monahal de pe meleagurile vâlcene, va menţine vie amintirea înaintaşilor şi a faptelor lor bune și va ajuta la reînvierea unei comunităţi îmbătrânite și cu multe case părăsite.