Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Fragilitatea și neputințele care ne țin laolaltă
Nu trebuie să uităm că „îi iubim pe semeni pentru lucrurile în care ei sunt slabi. Că fragilitatea ne ține laolaltă și că neputințele ne unesc”, spune părintele Constantin Necula. Un asemenea fel de iubire caracterizează efortul caritabil al centrului social din Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina” și „Sfinții Doctori fără de arginți Pantelimon și Ermolae” din Mangalia.
Părintele Vasile Cârlan, protopop al Protoieriei Calatis din Arhiepiscopia Tomisului și paroh al enoriei mai sus pomenite, se ocupă de cinci ani de soarta a 31 de copii. Sfinția sa înțelege cel mai bine că fragilitatea și neputințele ne unesc, pentru că trecând în viață printr-o grea cumpănă, cu sănătatea grav afectată la un moment dat, s-a însănătoșit cu ajutorul lui Dumnezeu și cu rugăciunile și dragostea semenilor. Pentru ca, la rându-i, să se dedice celor slabi și neajutorați: copiii.
Parteneriate pentru copii
În 2007, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, s-a înființat această parohie în imediata apropiere a spitalului orașului, unde părintele protoiereu a slujit în capela pe care a ridicat-o acolo timp de șase ani. „Când am construit această biserică nouă, am preluat și hramul capelei, pentru că eu, fiind grav bolnav în perioada aceea, am avut mare evlavie la Sfântul Pantelimon și la ceilalți doi sfinți. Când am fost hirotonit preot, mi-am pus dorința să ridic o biserică maramureșeană. Iar în ziua în care aceasta a fost sfințită, am primit și rezultatul analizelor medicale, care arătau că sunt bine. În această bucurie s-a legat viața mea de noua biserică, de cele aproximativ 1.000 de familii din parohie, care trăiesc în blocurile din jur, și mai ales de copiii ei”, ne mărturisește părintele protoiereu.
Centrul social „Sfântul Mina” a fost înființat în 2012 într-o clădire cumpărată de Biserică. Părintele i-a adăugat etajul și a dotat-o cu tot ceea ce trebuie pentru a funcționa în parametri legali impuși de normativele statului român, urmând ca în scurt timp să fie auditat în vederea licențierii.
Centrul are în grijă 31 de copii, care activează în cadrul Clubului sportiv de lupte „Poseidon”, cu care parohia are încheiat un parteneriat de colaborare ce vizează derularea unor activități comune de educație pentru acești copii care provin din familii defavorizate; activități de pregătire a temelor; consiliere și dezvoltarea deprinderilor de viață; orientare școlară etc. De asemenea, parohia are încheiat un protocol și cu Consiliul Local Mangalia, al cărui obiectiv major îl reprezintă eliminarea riscului de abandon școlar, dezvoltarea voluntariatului și formarea de comportamente responsabile în relația cu comunitatea în care copiii trăiesc.
Masă gratuită pentru copii
„Noi le oferim acestor elevi, zilnic, masa de prânz și, împreună cu școala, desfășurăm activități comune, menite să le dezvolte potențialul creativ, meditații, iar anul acesta, pentru a șasea oară consecutiv, îi ducem în tabere, în zone precum Vatra Dornei sau Sâmbăta de Sus. Tot ceea ce fac eu și cei care mă ajută pentru acești copii, fac din dragoste pentru ei. Poate faptul că nu am avut copii în primii 11 ani de căsnicie m-a mobilizat mai mult, dar și acum, când am o fetiță, Ioana, de 4 ani și jumătate, și un băiat, Teodor-Timotei, de 1 an și trei luni, muncesc la fel, pentru că Biserica este a tuturor copiilor din parohie și nu numai. Dumnezeu m-a dus pe această cale”, ne mai spune părintele.
Pentru întreținerea centrului social, parohia desfășoară și alte activități, la casa praznicală, de exemplu, care asigură și un venit cu care se sprijină activitatea centrului. „Pe copii nu poți să-i bucuri oricum, iar eu trebuie să fiu parte a vieţii credincioşilor. De aceea am încheiat parteneriatele amintite. Iar efortul lor de a face performanţă trebuie răsplătit. Astfel ei înţeleg că totul se câştigă prin muncă. De altfel, în protopopiatul nostru sunt multe alte proiecte sociale în plină desfășurare. Parohia «General Scărișoreanu» are peste 70 de copii în grijă. La Parohia «Negru Vodă 1» s-a turnat fundația unui mare centru social, iar la Parohia «Eforie Nord», se desfășoară «Școala de duminică», unde copiii fac meditații și totodată primesc și masă gratuit. La Parohia «Pecineaga», la fel. Am derulat multe alte parteneriate cu fundații prin care am adus lapte praf, alimente, medicamente pentru copii și persoane în vârstă, pentru că zona noastră este destul de săracă și cu multe probleme sociale. Ca să slujești pe aproapele tău, trebuie să-l iubești. A sluji lui, Îi slujești în primul rând lui Dumnezeu. Înseamnă să te trezești dimineața și să te gândești dacă aproapele are nevoie de ceva și dacă tu poți să vii în ajutorul lui. Acesta este modul de a sluji continuu, într-o societate din ce în ce mai divizată. A fi creștin înseamnă a fi alături de semeni, cum am spus mai înainte, zi de zi, nu numai atunci când îți aduci aminte. Începând din această toamnă, proiectul social se va dezvolta și prin înființarea unor cabinete medicale, în principal de pediatrie, pentru că orașul nostru suferă din cauza lipsei de medici în această specialitate. Apoi, vom ridica și un centru cultural”, ne mărturisește părintele, confirmând cuvintele lui Nicolae Iorga, care spunea: „Pâinea care satură mai bine e aceea pe care ai dăruit-o”.