Grijă și responsabilitate pentru copiii Parohiei Negru Vodă I

Numai în bucurie te poți așeza ziditor în slujba semenilor. Un adevăr atât de simplu, încât atunci când îl descoperi te întâlnești cu Însuși Mântuitorul Hristos, modelul suprem, izvorul filantropiei. Efortul părintelui paroh Viorel Damian, de la Parohia Negru Vodă I, din orașul dobrogean cu același nume, Protoieria Calatis, de a ridica un așezământ pentru copiii sărmani ai comunității întruchipează în esența lui modelul filantropiei ca artă a bucuriei.

Sfinţii Părinţi au văzut în iubirea celui de lângă tine, și în mod deosebit a celor săraci, bolnavi, oropsiți, un al doilea altar. „Taina fratelui”, locul unde se exercită iubirea lui Dumnezeu. În orice fel de societate, cu atât mai mult în cea de astăzi, rece, egoistă, secularizată, motivaţia cea mai puternică a filantropiei a fost şi rămâne Hristos. Pe Care îl identificăm în orice semen al nostru care suferă. Filantropia nu este altceva decât Evanghelia adusă în actualitate. Adevărata filantropie nu poate exista în afara Bisericii, pentru că numai prin Evanghelie Îl întâlnim pe Hristos în oricare semen în suferinţă.

Masă pentru copiii săraci

Și în parohia părintelui Viorel Damian și a coslujitorului sfinției sale, pr. Marian Zamfir, cei care suferă cel mai mult sunt copiii. Comunitatea însăși este una mică, cu puțin peste 400 de familii, majoritatea de rromi, oameni cu venituri sub limita subzistenței, care își duc viața de pe o zi pe alta.

„Spunem familii, dar de fapt multe din ele sunt alcătuite doar dintr-o singură persoană. Consecințele acestei situații se răsfrâng în mod dramatic în viața copiilor. Din acest motiv am luat inițiativa, împreună cu Consiliul parohial, de a construi un centru social în curtea bisericii, pentru a veni în sprijinul acestor copii. Am început timid, oferind masă de două ori pe săptămână pentru 50 de suflete tinere, care trăiesc în condiții foarte grele. Multora le ducem mâncarea acasă, iar acum, vara, le-o servim aici, în curtea bisericii. De aceea este necesar să ridicăm acest așezământ social. Suntem însă la început, dar sperăm să obținem un ajutor mai substanțial din partea mai multor sponsori, mai multor oameni de bine, a Primăriei și a școlii, în așa fel încât să le asigurăm lor și altor copii din comunitatea noastră zilnic hrana necesară. Să-i educăm corespunzător, să le oferim învățătura necesară dobândirii unei meserii, ca să se descurce și să trăiască demn în societate”, ne mărturisește părintele paroh Viorel Damian.

Un centru multifuncțional

Viitorul centru social care se construiește va fi o clădire cu spații multifuncționale, pentru că este gândită să răspundă unor nevoi multiple ale credincioșilor din parohie. Astfel, aici va funcționa și o casă praznicară, alături de capela care se va zidi deodată cu centrul social, și o sală de mese, cu bucătărie dotată cu toate cele necesare preparării hranei în condiții de igienă maximă.
„Evident, pentru copii, sala care le va fi destinată va funcționa și ca loc pentru desfășurarea unor activități recreative, pentru meditații și pentru multe alte activități specifice pregătirii lor.
În momentul de față, am reușit să realizăm fundația. O lucrare însă deosebit de complexă și rezistentă, care poate susține, în condiții de securitate maximă, o clădire cu chiar trei niveluri. Urmează să turnăm placa pardoseală. Peste 40% din valoarea întregii lucrări de până acum este investită în ceea ce nu se vede. Adică în această fundație, care se duce în pământ la 1,50 m și care are o lățime de 1 m. Lucrările au început în toamna anului 2015, la numai trei luni după ce am fost instalat preot aici. Apoi au stagnat în 2016, din lipsă de fonduri, iar în această primăvară am ieșit cu soclul la suprafață. Ceea ce am realizat până acum s-a făcut numai din bănuțul văduvei, cum se spune, adică din fondurile strânse de noi în biserică. Dacă am fi sprijiniți mai mult, mai ales de cei câțiva investitori în agricultură din zonă, credem că în trei luni ar putea fi ridicată întreaga construcție. Și eu sper într-o minune de la Dumnezeu”, ne mărturisește părintele paroh.

Valoarea voluntariatului

În curtea bisericii parohiale, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, sfințită în 1912, care și ea necesită ample lucrări de reparație, conturul centrului social proiectează imaginea unei împliniri pe care o poți identifica ușor în bucuria cu care părintele paroh Viorel Damian o degajă de fiecare dată când vorbește despre acest proiect cu schițele în mână, mângâind cu fiecare călcătură pe betonul fundației, fiecare piatră, fiecare mână de ciment întărit încorporat în zid. Și are și motiv să fie optimist și bucuros, pentru că tot ceea ce s-a realizat până acum, deși nu pare spectaculos, a fost făcut cu mare dragoste, cu jertfă și cu bucurie, atât de sfinția sa, cât și de tinerii elevi de la liceul din oraș, care l-au ajutat să toarne betonul.

„Această fundație a fost făcută cu voluntari. Alături de mine au muncit un meseriaș, doi muncitori necalificați și vreo 28 de elevi de la liceul din oraș. Am reușit să o realizăm în numai două zile. Cineva ne făcuse un calcul, spunându-ne că ne-ar fi trebuit vreo 18.000 de euro să facem ceea ce am făcut cu voluntari. Acești tineri vor fi viitorii stâlpi de rezistență ai bisericii din Negru Vodă! Și lucrul acesta mă bucură cel mai mult și-mi dă speranțe că parohia va avea pe cine să se sprijine”, ne mai spune părintele Viorel Damian.

Am plecat de la Negru Vodă cu înțelegerea adevărului că numai în bucurie te poți așeza ziditor în slujba semenilor, pentru că astfel te întâlnești cu Însuși Mântuitorul Hristos, modelul suprem, izvorul filantropiei.