Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Întâlnirea cu adevăratul „acasă” la Valladolid
Aflat la numai 190 km de Madrid, Valladolid este situat în centrul comunității autonome Castillia y Leon. Orașul este capitala provinciei Valladolid și a comunității autonome Castillia y Leon, fiind, de-a lungul timpului, sediul Curții castelliane, iar între anii 1601 și 1606 chiar capitala Imperiului spaniol, înainte ca aceasta să se mute la Madrid. Tocmai în acest loc încărcat de istorie l-am aflat pe vrednicul părinte Laurențiu-Florian Datcu, omul care este implicat zi de zi în efortul de a ține aprinsă candela Ortodoxiei românești aici.
Ne-am întâlnit cu părintele Laurențiu-Florian Datcu în capela din cripta Bisericii Catolice „Santa Teresa de Jesus”, de pe strada Cardenal Torquemada nr. 22, care este locul de adunare și de rugă al românilor ortodocși, dar și sediul Parohiei Ortodoxe Române „Sfântul Grigorie Teologul” din Valladolid. Sfinția sa a fost numit preot paroh aici în urmă cu aproape șase ani, prin decizie chiriarhală de transfer, de la Parohia „Sfântul Vasile cel Mare” din Salamanca. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, părintele Laurențiu Datcu a rânduit începuturile parohiei românești din Salamanca, iar după doi ani a fost transferat la Valladolid, ca să continue lucrarea începută de predecesorul său, părintele Mircea Vesea.
Singurul și adevăratul loc de întâlnire cu Dumnezeu
Am stat de vorbă cu părintele Laurențiu-Florian Datcu într-una din cele două săli de clasă din vecinătatea capelei - care au primit multiple întrebuințări, atât pentru credincioșii români, cât și pentru copiii acestora, care participă aici atât la orele de cateheză, cât și la școala de duminică organizată sub egida parohiei - și am remarcat încă din debutul dialogului faptul că părintele, deși tânăr, este un om extrem de erudit, cu studii teologice la Barcelona și apoi la Salamanca, în prezent fiind doctorand la Facultatea de Teologie de Catalunya, în Barcelona, Secția Morală Creștină.
Apoi, încet-încet, ne lăsăm furați de firul povestirii: „În acest oraș exista, înainte de anul 2009, numai o parohie ortodoxă greacă, la slujbele căreia participau și credincioșii români. Parohia Ortodoxă Română «Sfântul Grigorie Teologul» din Valladolid a luat fiinţă cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, în ziua de 2 octombrie 2008, când, prin bunăvoinţa Diocezei Catolice din Valladolid a fost pusă la dispoziţie, cu program parţial, cripta Bisericii Catolice «Santa Teresa de Jesus». A fost încorporată administrativ, la acea vreme, în cadrul Protopopiatului misionar de Nord Vitoria-Gasteiz, care cuprinde 13 parohii. Apoi, începând din luna august 2009, părintele Mircea Vesea, care slujise până atunci, timp de șapte luni, la Leon, a început să se ocupe îndeaproape de organizarea acestei tinere parohii, special creată pentru românii stabiliți în zonă, la vremea aceea aproximativ 5.000 în provincia Valladolid și 1.000 în provincia Palencia. După alți doi ani, părintele Mircea Vesea s-a întors în țară, iar de atunci şi până în prezent am avut grijă să desfășurăm fără întrerupere, pentru comunitatea ortodoxă românească, toate sfintele slujbe, precum şi alte activităţi cu caracter social, misionar şi cultural”.
Ceva mai târziu, părintele Datcu ne-a povestit, prin prisma experienței pe care i-au oferit-o anii petrecuți departe de casă, că în sufletul fiecărui om care trăiește și muncește pe alte meleaguri se naște dorința găsirii unui loc anume, a unei entități comune care să-l reprezinte şi să-i integreze spiritual pe toţi cei care provin din aceeași țară, precizând apoi că românii se simt cu adevărat creştini şi uniți cu Dumnezeu numai în Biserică, aici fiind „singurul și adevăratul loc de întâlnire cu Dumnezeu, Cel de acasă, Cel cu care toţi am plecat purtând speranţa în inimile noastre…”. „Toţi cei ajunşi în aceste locuri dorim o biserică, din care să înălţăm către Dumnezeu rugăciunile noastre, iar această dorinţă aici s-a concretizat cu un locaş de slujire şi speranţă pentru toţi românii care, astfel, se pot reuni în duminici şi sărbători religioase la rugăciune”, ne-a mai spus părintele Laurențiu-Florian Datcu.
Sub semnul bunei înțelegeri
Părintele Laurențiu Datcu ne-a spus, printre altele, că are o relație bună cu reprezentanții Bisericii Romano-Catolice, iar relația și buna înțelegere s-au concretizat, în primul rând, „în punerea la dispoziția românilor ortodocși a capelei Bisericii «Santa Teresa de Jesus», dar și prin susținerea necondiționată, ori de câte ori a fost nevoie, a Arhiepiscopului Braulio Rodriguez Plaza de Valladolid, devenit, din anul 2009, Cardinal de Toledo, iar în prezent președintele Conferinței Episcopale catolice spaniole și Cardinal de Valladolid. Trebuie să vă spun, de asemenea, că parohia românească este nelipsită de la manifestările prilejuite de Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, când săvârșim Vecernii ortodoxe împreună cu preotul grec din Valladolid, sau de la alte manifestări organizate de către comunitățile religioase spaniole din oraș. De altfel, să știți că sunt destui spanioli care participă la serviciile religioase ale comunității românești din oraș, unii din simplă curiozitate, alții din convingere, iar alții aflați numai în căutarea liniștii duhovnicești pe care o pot găsi în cadrul Sfintei Liturghii”.
Fiindcă peste doar câteva minute urma să înceapă Vecernia, l-am rugat pe părintele Laurențiu Datcu să ne povestească, foarte pe scurt, despre activitățile în cadrul acestei parohii. „Duminica și în zilele când oficiez Sfânta Liturghie mă aflu în capelă începând cu ora 8:00, pentru pregătirea Cinstitelor daruri și pentru eventuale solicitări de spovedanie venite din partea credincioșilor. Incinta capelei este amenajată conform rânduielii ortodoxe, fiind procurate icoane, Sfinte vase și toate cele necesare desfășurării cultului, astfel că în cursul zilelor de sâmbătă săvârșim aici Sfintele Taine ale Botezului sau Cununiei, în funcție de solicitările credincioșilor. Ori de câte ori este nevoie mă deplasez la casele acestora pentru diferite servicii religioase, iar o dată pe lună este săvârșită, în sobor de preoți, prin rotație, Sfânta Taină a Maslului, pentru persoanele bolnave sau aflate în dificultate din cadrul parohiei. La toate acestea se adaugă activitățile filantropice, cultural-artistice și umanitare. Aceasta este în linii mari imaginea parohiei noastre”, ne-a mai spus părintele Laurențiu Datcu.
Rămași să asistăm la slujba de seară, în timp ce-l privim pe părintele paroh din mijlocul credincioșilor evlavioși adunați în capelă, ne bucurăm din toată inima că și la parohia românească din Valladolid atmosfera este dominată de dragostea slujirii aproapelui și de păstrarea credinței și a tradițiilor românești printre românii ortodocși stabiliți în ținutul iberic.