Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni - Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu- sunt prăznuiți astăzi în Biserica noastră. Este un motiv de mare bucurie și sărbătoare pentru locuitorii comunei Salva, din județul Bistrița-Năsăud, care au dorit foarte mult să ridice acolo o mănăstire pentru a-i cinsti pe sfinții locului. Dorința lor s-a împlinit în 1996, iar de atunci, ei urcă bucuroși la rugăciune spre locașul zidit pe Dealul Migii.
Mă aflam toamna trecută împreună cu un grup de scriitori în părţile de nord ale Transilvaniei, în Bistriţa-Năsăud. Cum se obişnuieşte la astfel de manifestări, se fac și vizite la diverse case memoriale sau alte obiective turistice. Primitoarea noastră gazdă, Ioan Pintea, fiind nu doar om de litere, ci şi preot, ne-a propus o vizită la casa memorială a lui George Coşbuc şi un scurt popas la mănăstirea din apropiere, Salva.
Am fost bucuroși de micul pelerinaj, mai ales că toți cei din grup eram credincioși, în plus, nefiind din partea locului, am zis că e o ocazie pe care nu o putem rata. Am grăbit, așadar, cât am putut trecerea prin casa unde a locuit autorul „Nunţii Zamfirei”, deşi custodele casei memoriale era foarte pasionat şi ne spunea tot felul de amănunte despre fiecare obiect aşezat în căsuţa veche din Hordou (localitate care astăzi poartă numele poetului). Soarele blând al acelui noiembrie uimitor de cald pentru acea dată ne arăta însă că ziua e pe sfârşite şi trebuia să urcăm cât mai curând la mănăstire dacă voiam să mai vedem ceva din frumuseţile pe care le bănuiam pe acolo, pe platoul înalt. Aveam să aflăm că locul se numeşte Dealul Migii și că mănăstirea a fost ridicată pe locul cunoscut înainte drept Fânta Marcului.
Am pornit, aşadar, spre Mănăstirea Salva. Nu ştiu de ce îmi tot venea în minte să spun Slava, ca şi cum cineva ar fi greşit dintru început ortografierea numelui acestui sat transilvan şi aşa ar fi rămas rostit şi scris peste timp. Deşi numele localităţii era corect, totuşi, intuiţia îmi funcţionase bine, pentru că aveam să văd multă strălucire la păşirea pe poarta acestei tinere mănăstiri din judeţul Bistriţa-Năsăud.
Ghidul mănăstirii ne povesteşte scurtul istoric al aşezământului. Aflăm că în acest loc, ca şi într-o zonă mai întinsă din partea aceasta de ţară, nu a mai fost vreodată o mănăstire ortodoxă. Localnicii, alături de vrednicul preot Dumitru Morar, parohul din comună, au făcut toate demersurile şi au înfiinţat această mănăstire după 1989. Piatra ei de temelie a fost pusă în 1994. S-a început ridicarea unei bisericuţe de lemn, căreia i s-a dat hramul `Sfântul Ioan Botezătorul”. Dorinţa localnicilor de a avea construită mănăstirea mult visată i-a impulsionat s-o ridice în doar 40 de zile. Biserica aceasta, care nu este una mică, a fost sfinţită la 24 iunie 1996 de vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania și a primit hramul "Izvorul Tămăduirii”. Dar pentru că a fost ridicată în apropiere de locul unde au fost martirizaţi Sfinţii Năsăudeni, a primit ca al doilea hram şi pe acesta, care se serbează la 12 noiembrie.
A durat ani buni până când biserica impunătoare a primit haina atât de frumos pictată de Magda Buzuloi Cârciumaru şi Robert Cârciumaru. Locaşul are la intrare un pridvor deschis, cu coloane maiestuoase, iar uşile de intrare sunt aşa de frumos sculptate, încât îţi pare o bijuterie în filigran. Marmura şi candelabrele, deşi îţi iau ochii prin frumuseţe, nu sunt totuşi stridente. Dar mai mult decât toate, te impresionează fresca. Atât de multă armonie în culori şi în dispunerea registrelor vezi mai rar.
Slujba canonizării, scrisă de părintele și poetul Ioan Pintea
După cuvenita închinăciune în sfântul locaş, am ieşit să admirăm împrejurimile. De sus, de pe platou, se zăreşte pe fundul Văii Sălăuţei întregul sat Salva, iar de la distanţa aceea cursul apei pare un simplu firişor șerpuit ce străluceşte în soare. În aceste clipe de liniştire şi desfătare, părintele Ioan Pintea ne-a spus, arătându-ne spre un loc anume ce se ghicea dincolo de clădirile aşezământului, că în ziua canonizării Sfinţilor Martiri Năsăudeni, la 11 mai 2008, a trăit una dintre cele mai mari emoţii din viaţă. „Deodată, valea s-a umplut de cântări şi când le-am auzit răsunând, m-au trecut fiorii. Îmi spuneam, iată cum se aude în toată lumea, în ziua mare, ceea ce eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, am compus în taină, în apartamentul meu…” Ceea ce auzea atunci toată lumea era slujba de canonizare a Sfinţilor Năsăudeni pe care părintele Ioan Pintea a compus-o. De altfel, părintele Pintea, scriitor cu deosebit talent, ucenic și prieten al monahului Nicolae Steinhardt, a mai alcătuit o slujbă de canonizare, cea a Sfântului Pahomie de la Gledin.
Clopote pentru poeți
Am intrat şi în bisericuţa de lemn, acum rămasă doar paraclis, şi ne-am închinat frumoasei icoane a martirilor năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu.
După ce am fost ospătați cu plăcintă și vin, era timpul să mergem înapoi la Bistriţa, întrucât venise seara. Nu înainte însă de a trăi o bucurie neaşteptată. Cineva din grup s-a mirat de clopotele ce se vedeau în clopotniţă, iar măicuța care era cu noi a cerut să fie trase să le auzim. Și clopotele au început să răsune doar pentru noi, poeții. Erau acolo: Liliana Ursu, Sorin Mărculescu, Viorica Nișcov, Diana și Florin Caragiu, Mircea Măluț. Nu știu la ce s-au gândit ceilalți, dar mie acea chemare de clopot îmi răsuna ca o ștergere a larmei interioare cu liniștea promisă a raiului. La sfârșitul celor câtorva minute de dangăt am văzut lacrimi chiar și în ochii bărbaților.
Nume pus de împărat
Înainte de a pleca am aflat şi istoria numelui acestei localităţi. Pe vremea când Transilvania era sub ocupaţie habsburgică, localităţile năsăudene făceau parte dintr-un district grăniceresc al imperiului. Împăratul Iosif al II-lea a vizitat locurile acestea, iar într-una din călătoriile făcute (consemnate la anii 1773, 1783 și 1786), convingându-se că locuitorii sunt urmaşii romanilor, ar fi exclamat: „Salve parva, nepos Romuli!”, ceea ce înseamnă „Mântuit eşti tu, micule nepot al lui Romulus!”. Aşa se pare că au fost puse numele localităţilor din jurul Năsăudului: Salva, Parva, Nepos şi Romuli.
