Simpozion Național la Râmnicu Vâlcea

În contextul manifestărilor dedicate Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, Arhiepiscopia Râmnicului, cu binecuvântarea şi în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a organizat Simpozionul Naţional „Patriarhul Justinian Marina (1948-1977), mărturisitor al dreptei credințe și apărător al Bisericii strămoșești”.

Personalitatea Patriarhului Justinian Marina a fost omagiată, în cadrul evenimentului organizat miercuri, 22 martie, la Sala „Iosif Episcopul” a Centrului cultural „Sfântul Ierarh Calinic”, de către personalităţi din mediul academic precum academicienii Constantin Bălăceanu-Stolnici şi Emilian Popescu, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Epis­cop-vi­car al Arhiepiscopiei Râmnicului, Geor­ge Stan, medicul personal al patriarhului, profesori de la facultăţile de teologie şi istorie din ţară, precum şi alţi cercetători.

La simpozionul moderat de părintele consilier cultural Ștefan Zară au participat, de asemenea, reprezentanţi ai universităţilor „Spiru Haret” şi „Constantin Brâncoveanu”, precum şi ai altor instituţii de cultură, clerici, profesori şi elevi de la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea.

În cuvântul de binecuvântare intitulat „Justinian Marina – Patriarhul providenţial al Bisericii noastre”, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie a arătat că Patriarhul Justinian Marina este o personalitate vâlceană marcantă a Bisericii Ortodoxe Române. A ajutat preoţii internaţi în sanatorii şi spitale, soţiile de preoţi suferinde de diverse boli, studenţi teologi.

Ca patriarh, Justinian Marina a avut dificila misiune de a conduce corabia Bisericii în vremuri tulburi. Din documentele întocmite de fosta Securitate reiese că Justinian Marina, înscăunat ca Patriarh al României în vara lui 1948, s-a preocupat de soarta preoţilor aflaţi în temniţele comuniste. Fiind sesizat de familii, patriarhul a adresat o telegramă episcopiilor, în care cerea să se elaboreze tabele cu toţi preoţii închişi, pentru a se interveni la ministerele Cultelor și de Interne pentru a-i ajuta pe preoții întemnițați.

„Spiritul practic al Patriarhului Justinian a făcut ca monahismul ortodox să depăşească momentele de criză. Poate aspectul cel mai important al activităţii sale a fost grija faţă de mănăstiri. Graţie demersurilor sale a crescut numărul mănăstirilor şi al călugărilor, dar şi nivelul de pregătire al acestora. Patriarhul Justinian a dat binecuvântare pentru prima dată în Biserica noastră ca şi maicile să poată intra la Facultatea de Teologie. Ortodoxia românească nu a cunoscut până la acea dată călugăriţe licenţiate sau doctori în teologie, fapt care a determinat o înviorare a mănăstirilor noastre, nu doar sub aspect intelectual, ci şi duhovnicesc. Patriarhul Justinian a fost afectat de iniţiativa autorităţilor comuniste, iar pentru curajul său de a protesta împotriva decretului 410 i s-a fixat domiciliul forţat la Schitul Dragoslavele timp de şase luni.

Tot spre revigorarea vieţii duhovniceşti a credincioşilor, Patriarhul Justinian a canonizat o serie de sfinţi români, în anul 1955, printre care şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului.

Confruntat cu presiunile politice tot mai intense, Patriarhul Justinian a reuşit să administreze cu multă inteligenţă Biserica noastră strămoşească, astfel încât să nu fie subjugată cu totul autorităţii comuniste. A iubit neamul românesc şi Biserica Ortodoxă, apărându-le deopotrivă.

Patriarhul Justinian a încetat din viaţă în seara zilei de 26 martie 1977, în vârstă de 76 de ani, după o grea suferinţă şi o lungă perioadă de spitalizare. A fost depus în mormântul pe care cu grijă şi l-a pregătit în zidul interior al Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, rectitorită de el. Pe crucea încastrată în zid, patriarhul i-a cerut meşterului să sape următoarea inscripţie: «M-am luptat lupta cea bună. Credinţa am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieţii. De acum încolo, mă aşteaptă răsplata dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul Cel Drept, în ziua aceea».

În memoria Patriarhului Justinian, am purces la zidirea unei mănăstiri în satul natal, Suiești, pe care nădăjduim ca în anul acesta comemorativ să o sfințim, cu ajutorul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul acesteia.
De asemenea, s-a realizat un bust din bronz al Patriarhului Justinian, de către sculptorul gorjean Paul Popescu, lucrare ce va fi amplasată în fața Centrului cultural «Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica»”, a arătat Înaltprea­sfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.

Seria comunicărilor a fost continuată de prelegerile susţinute de către acad. Constantin

Bălăceanu-Stolnici: „Justinian, Patriarhul neînțeles”; acad. Emilian Popescu: „Patriarhul Justinian Marina în amintirile mele”; pr. prof. univ. dr. Nicolae D. Necula: „Idei, îndemnuri şi sfaturi pastorale în scrisul, gândirea şi trăirea Patriarhului Justinian Marina”; conf. univ. dr. George Enache: „Fundamentele reformelor monahale inițiate de Patriarhul Justinian și legătura acestora cu proiectele Episcopului Vartolomeu Stănescu”; dr. Adrian Nicolae Petcu: „Patriarhul Justinian Marina şi puterea politică în prima perioadă a regimului comunist (1945-1964)”; dr. George Stan: „Providențialul Părinte Patriarh Justinian, slujitor al Bisericii strămoșești, pildă de slujire a Sfintei noastre Biserici”; conf. univ. dr. Ion Marian Croitoru: „O filă din diplomația bisericească a Patriarhului României Justinian Marina. Implicarea preotului grec Constantin E. Moraitakis, arhon mare prezbiter al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, în viața Bisericii Ortodoxe din România”; pr. dr. Mihai Spătărelu: „Testamentul integral al Patriarhului Justinian”; dr. Octavian Marinescu: „Corul Bisericii «Sfântul Gheorghe» din Râmnicu-Vâlcea, format de preotul Ioan Marina”; conf. univ. dr. Ioan St. Lazăr: „Patriarhul Justinian în articolele şi memoriile lui Valeriu Anania”; dr. Stelian Gomboș: „Pro Memoria - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian Marina”; pr. dr. Laurențiu Rădoi: „Activitatea Patriarhului Justinian în Eparhia Râmnicului”.

„Au fost niște amintiri personale, din copilărie și până la mutarea la veșnicie, despre Patriarhul Justinian, pe care Dumnezeu a rânduit ca eu să-l cunosc din perioada când era preot la Râmnicu Vâlcea. Eu eram elev seminarist și am fost repartizați să mergem la acea biserică unde slujea și să dăm răspunsurile la strană. Apoi l-am cunoscut în perioada când am devenit student la Facultatea de Teologie din Bucu­rești, cu toată perioada aceea dificilă pentru învăță­mântul teologic. Am și motive personale ca să mă gândesc cu recunoștință la Patriarhul Justinian. El l-a salvat pe tatăl meu, care era cântăreț bisericesc, dintr-o situație dramatică, datorită poziției pe care a avut-o aici, la Râmnic”, a arătat academicianul Emilian Popescu.

„Părintele Patriarh Justinian a slujit Biserica strămoșească în timpul comunismului demolator de suflete. A făcut tot ceea ce omenește a fost posibil ca Biserica să rămână una vie, una mărturisitoare, și credința strămoșească să devină sprijinul de toate zilele al poporului nostru”, a arătat medicul George Stan.

Prelegerile susţinute au descoperit aspecte inedite din viaţa, activitatea şi slujirea Patriarhului Justinian Marina, creionând în ansamblu chipul ierarhului care în permanenţă a fost un apărător al preoţilor şi monahilor din cuprinsul Patriarhiei Române, un apărător al patrimoniului Bisericii, dar mai ales un apologet al credinţei creştine.