Abandonul școlar înseamnă șomaj, excluziune socială, sărăcie, probleme de sănătate ş.a. Fenomenul este generat fie de cauze personale sau familiale, fie de dificultăți de învățare, de o situație socio-economică precară, de atmosfera din școli ori de relațiile dintre profesori și elevi. Oricum, abandonarea timpurie a școlii are consecințe devastatoare pentru tânăra generație. Iată de ce Biserica se implică în stoparea flagelului. Un exemplu în acest sens este și activitatea Parohiei Fetești-Oraș, din Protopopiatul Fetești, Episcopia Sloboziei și Călărașilor.
Prin anii ’60 ai secolului trecut, conducerea comunistă a țării a hotărât îndiguirea și desecarea Bălții Ialomiței, o amplă suprafață de teren locuită, situată între brațul Borcea și Dunăre, sub pretextul megaloman al înființării unor noi câmpuri agricole, modificând cursul fluviului, distrugând casele cu buldozerele, dinamitând bisericile satelor de aici. După evenimentele din 1989, fostele întreprinderi agricole de stat din „Baltă” au fost desființate, iar familiile oamenilor aduși aici la muncă s-au trezit peste noapte singuri, abandonați, săraci și fără nici un fel de speranță.
Flămânzi și marginalizați
Pentru a învăța, copiii acestor familii treceau pe jos podul peste Borcea, străbătând cei 7 km de drum până la școala din Fetești. Când a descoperit situația dramatică a acestor oameni, părintele paroh de la Fetești-Oraș, Neagu Iliescu, profesor la Seminarul „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia, care este slujitor aici de 40 de ani, a hotărât să facă ceva pentru copiii lor, aflați în pericol iminent de a abandona școala. Astfel, a înființat Centrul de asistență socială „Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor”, care în prezent se numește „Maica Domnului, ajutătoarea celor nevoiași”.
„În anul 2003, am inițiat un proiect european și am primit foduri în vederea înființării unui centru de zi pentru copiii neajutorați, marginalizați, care la ora acea trăiau în «Baltă» la limita supraviețuirii. Inițial, ne-am desfășurat activitatea într-o casă, pe care am dotat-o cu tot ceea ce trebuia pentru buna funcționare a unui centru de zi. Peste trei ani, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Damaschin Coravu, Episcopul eparhiei noastre de la acea vreme, am început ridicarea unui centru social nou lângă biserică, în care ne-am mutat și ne-am continuat activitatea. Inițial, copiii care frecventau centrul nostru proveneau doar din «Baltă». Mai târziu au venit și alții. Erau fără încălțăminte, fără îmbrăcăminte, flămânzi, care mergeau și nu prea la școală. Văzând că există un risc mare de abandon, i-am adus la noi, unde le-am oferit hrană caldă și condiții pentru pregătirea temelor. Dar cel mai important lucru pe care l-am realizat a fost faptul că le-am pus la dispoziție un mijloc de transport care să-i aducă la școală și să-i ducă după cursuri acasă. În acest fel s-a pus capăt abandonului școlar”, ne mărturisește părintele profesor Iliescu.
O altă formă de asistență socială
La început, au beneficiat de serviciile oferite de parohie 33 de copii, pe care părintele i-a crescut până s-au căsătorit.
Cum se întâmplă atât de des la noi, în anul 2016, s-a schimbat legislația în domeniul asistenței sociale, în sensul că centrele sociale, indiferent de ce natură ar fi ele, în mod obligatoriu, trebuie să dispună de angajați cu carte de muncă. Un lucru dificil de realizat de către parohie, din cauza lipsei fondurilor bănești, pentru că activitatea centrului social se desfășura numai pe bază de voluntariat.
„Tocmai de aceea primeam mult ajutor de la sponsori din țară și din străinătate. Noi nu aveam posibilitatea de a plăti angajați cu carte de muncă. În această situație, cu sprijinul conducerii episcopiei noastre, am inițiat o altă formă de asistență socială, care se numește «centru de sprijin și consiliere pentru copii și părinți», ce nu implică obligativitatea angajării unor lucrători. Parohia a obținut acreditarea, iar acum am pregătit dosarul necesar pentru acordarea licenței de funcționare. Cei 12-15 copii care frecventează în prezent centrul nostru primesc doar hrană rece, iar alimentele pe care sponsorii continuă să ni le trimită le dăm familiilor lor. Noi continuăm însă să le oferim îmbrăcăminte, medicamente, rechizite școlare și multe altele, în cantități suficiente, atât lor, cât și altor copii aflați în aceeași situație din întreaga episcopie”, ne mai spune părintele paroh Neagu Iliescu.
Clădirea noului centru social se află în curtea bisericii, care este monument istoric. Ea a fost înălțată în 1892, de către preotul Ioniță Constantinescu, și are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Sfântul locaș a înlocuit o bisericuță mică din lemn, care se afla pe locul unde este ridicat acum monumentul dedicat eroilor din Primul Război Mondial. De la vechiul locaș au rămas doar ușile împărătești. Actuala biserică este pictată de Mihail Dragomirescu, probabil un ucenic al lui Gheorghe Tattarescu, iar credincioșii se pot închina, începând de anul trecut, la moaștele Sfântului Nectarie din Eghina, primite prin mijlocirea Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Această vecinătate simbolică asigură împlinirea misiunii divino-umane a Bisericii, îi întărește rolul formativ al tinerei generații, pentru că de calitatea spirituală și morală a copiilor de acum va depinde starea societății viitoare, reînvierea neamului și prosperitatea țării. „Până aveți timp, faceți binele față de toți”, ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, indicându-ne ca model pe Hristos, singurul Care poate să săvârșească binele durabil.
