Adesea, vacanța înseamnă pentru omul modern zile libere, excursii cât mai departe de casă, belşug și consum. Astăzi, păstrăm din lumea satului și a copilăriei din trecute vremuri mai mult aspectul nostalgic. Totuși, atmosfera copilăriei de altădată este încă o realitate care nu se pierde. Fac eforturi părinții, bunicii, comunitățile parohiale și toți iubitorii de ceea ce înseamnă românesc și autentic. Tabăra de creație „Vara pe uliță” din gospodăriile Muzeului Național al Satului, ajunsă anul acesta la cea de-a 26-a ediție, este cel mai longeviv program de educație muzeală din România, un model de perpetuare a tradiției populare și o alternativă pentru copii. La finalul acestei tabere, pe 17 august, se va organiza expoziția „România Centenară”, ce va cuprinde 100 de obiecte lucrate de copii.
Cui nu-i fuge gândul de multe ori la clipele prelungite trăite împreună cu bunicii gârboviţi de cernerea anilor, la zilele interminabile din bătătura caselor tradiționale sau la gogoșile și dulciurile cu aromă de neuitat? Organizatorii taberei din satul din inima Capitalei își doresc din tot sufletul ca aceste realităţi ale vieţii să nu devină doar nostalgie!
Olărit, modelaj, încondeiat ouă, țesut, sculptură în lemn, icoane pe lemn, icoane pe sticlă, măști populare, jucării din lemn, cămăși tradiționale, croit, cusut, pictură, educație muzicală sunt activități pe care copiii le întâlnesc aici.
Timp de șase săptămâni, între 9 iulie și 17 august, copiii se bucură de vacanța de vară într-un mod care le aduce aminte de perioada petrecută la bunici. În gospodăriile din muzeu, într-o atmosferă rustică, dar prietenoasă, cei mici participă la ateliere meșteșugărești, învățând de la creatori populari veniți din întreaga țară cum să modeleze lutul, cum să coasă o ie sau cum să-și confecționeze propriile jucării.
1.000 de copii anul acesta
La tabăra de creație „Vara pe uliță”, din anul 1993 și până în anul 2018 au participat aproximativ 25.000 de copii. Inițiatoarea acestui proiect educațional este doamna dr. Aurelia Cosma, cercetător etnolog. Anul acesta participă 1.000 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani, formându-se pe lângă cei tineri și o grupă de adulți. Cei mai mulți participanți sunt din București, dar sunt copii și din străinătate: Franța, SUA, Austria, Spania, Italia, Germania, Grecia. „Aici, copiii socializează cu adevărat, învață lucruri utile pe timpul vacanței și își petrec vacanța altfel. Muzeul Satului oferă această alternativă pentru învățare, copiii luând contact direct cu meșteșugurile tradiționale, cu frumusețea costumului tradițional, înțelegând ce înseamnă lumea satului și cum este să trăiești mai aproape de natură. Tabăra de creație Vara pe uliță este o opțiune pentru cei care nu-și permit să plece din București pe timpul vacanței și pentru toți cei care vor să se apropie de tot ceea ce înseamnă autentic. Această tabără este o alternativă la vacanța de vară, dar și o modalitate de a modela și a forma caractere”, ne-a spus Paulina Popoiu, directorul general al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.
Copiii au parte de nenumărate surprize care să le insufle dragostea pentru tradiție și cultură. Se combină astfel utilul cu plăcutul, iar participanții pot deveni mai responsabili, manifestând multă grijă pentru patrimoniul cultural național.
Ne-am plimbat pe alei, printre meșteri populari, admirând dorința, priceperea și bucuria copiilor prezenți. Primul popas făcut împreună cu Iuliana Mariana Grumăzescu, director Direcţia Comunicare, Educaţie Muzeală, a fost la atelierul de pictură pe sticlă, unde copiii învață în spiritul țăranilor noștri de altădată simplitatea, finețea și autenticitatea acestui meșteșug, de la profesorul de artă Vladimir Baciu, care ne-a mărturisit că „de mic copil a crescut cu icoanele românești așezate cuviincios pe pereții casei și consideră că și copiii noștri trebuie să se apropie de Biserică, de icoană și de tot ceea ce ne aduce mai aproape de înaintașii noștri”.
Sculptură în lemn de la 3 ani
Ionuț Bâscu este meșter olar din Horezu. Părinții și bunicii au fost tot meșteri iubitori ai lutului. S-a născut cu această îndeletnicire și dorește din tot sufletul să o dăruiască mai departe. De aceea vine foarte des la Muzeul Satului și participă la ateliere cu copiii, fiind convins că „tinerii, prin participarea la aceste activități, se bucură de aer curat, de timp de calitate și de întâlnirea cu ceva din seva moșilor și strămoșilor noștri”.
Mario Petrescu are aproape 10 ani şi a lăsat celelalte atracţii ale Bucureştiului pentru a se bucura de întâlnirea cu copii din toată ţara şi pentru a învăţa câte ceva din meşteşugurile româneşti: „Acum fac o farfurie din lut şi îmi place foarte mult pentru că este un lucru inedit. Îmi doresc să mai vin aici să mă bucur de aceste lucruri pe care noi nu le găsim nici la şcoală, nici la alte atelierele din oraş”.
Cu multă amabilitate şi dorinţă de a ne descoperi ineditele activităţi din gospodăriile organizate în cadrul muzeului, Iuliana Mariana Grumăzescu ne-a ghidat spre toate atelierele de lucru. O întâlnire deosebită a fost cea cu Ion Rodoş din Nucşoara, judeţul Argeş, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din Sibiu, care a reuşit să uimească o lume întreagă cu minunile ieşite din dalta şi ciocanul lui, una dintre lucrările sale fiind deja în Cartea recordurilor. O sumedenie de fâşii de lemn sculptate cu grijă şi măiestrie îi face pe vizitatorii târgurilor sau ai expoziţiilor să rămână minute în şir în faţa lucrărilor maestrului Ion Rodoş. „Aici facem sculptură în lemn şi le mărturisesc permanent copiilor că eu fac acest lucru de la vârsta de 3 ani. Iubesc foarte mult acest meşteşug, nu aş putea lucra altceva. Consider că este o obligaţie morală ca noi, meşterii populari, să transmitem mai departe ceea ce am învăţat şi am moştenit de la străbunii noştri. Spun cu tărie că dacă îţi doreşti ca obiectul să fie frumos trebuie să pui mult suflet, să trăieşti odată cu lemnul. Cultura şi tradiţia sunt cartea de identitate a unui popor.”
„Ca la bunica acasă”
Luca a sosit aici împreună cu fratele său David şi cu părinţii, din Texas, SUA, şi ne-a spus că a venit să înveţe „despre tradiţia poporului român şi despre lucrurile ce se nasc din mâna oamenilor... Aici, la Muzeul Satului, este ca la bunica acasă”. De asemenea, mama sa, Marilena Urâtu, ne-a împărtăşit că au venit aici pentru a nu rupe legăturile cu tradiţia românească: „Venim în fiecare an în România pentru că ne este dor de casă, de părinţi, de tot ceea ce am lăsat în urmă. Mergem mereu la mănăstirile din întreaga ţară pentru că aşa ne regăsim şi ne reancorăm în spiritul poporului nostru. Sperăm ca astfel să înveţe şi copiii aceste lucruri extrem de valoroase”.
Ultimul popas l-am făcut la atelierul de ţesut pe război, coordonat de Rozica Măldărăşanu, de la Vălenii de Munte, care este permanent înconjurată de foarte mulţi copii dornici să înveţe acest meşteşug. Din mânuţele copiilor se nasc aici carpete cu motive tradiţionale. Se lucrează cu multe culori vegetale şi cu aţă de bumbac. „Vin în această tabără de vreo şase ani. Copiii sunt foarte receptivi şi mă bucur că putem transmite mai departe aceste lucruri care oferă căldură caselor noastre. Prin aceste ateliere, tinerele se învaţă cu frumosul şi capătă îndemânare”, ne-a spus Rozica Măldărăşanu.
