Zidire și filantropie într-o parohie nouă din Sinaia

Există o frumusețe a binelui făcut aproapelui, mai ales atunci când una dintre sarcinile principale ale slujirii într-o parohie nouă, cum este Parohia Sinaia II, din Protopopiatul Câmpina, Arhiepiscopia Bucureștilor, este finalizarea lucrărilor la noua biserică. În asemenea momente, simți mai profund ajutorul lui Dumnezeu, dar și bucuria trăirii în comuniune a realizărilor. „Nimic nu este atât de propriu firii noastre ca a fi în comuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii”, spune Sfântul Vasile cel Mare.

Situată în sudul oraşului Sinaia, noua parohie este formată din două cartiere de blocuri muncitorești: Izvor şi Platoul Izvor. Aceasta a fost înfiinţată în 1992, la cererea credincioşilor şi prin efortul vrednicului de pomenire preot paroh Liviu Rotar. În anul 1995, a fost pusă piatra de temelie a bisericii, dar din cauza greutăţilor financiare construcţia a stagnat. În 1998, părintele paroh a construit o biserică de lemn, pe care a terminat-o în numai două luni, fiind târnosită de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Prezenți în spital, grădinițe și școli

Acest sfânt locaş a deservit nevoile religioase ale credincioşilor vreme de opt ani. În noaptea de 15 august 2006 însă a fost mistuit din temelii de un incendiu devastator. După acest tragic eveniment, slujbele au fost săvârşite într-o capelă improvizată. La sfârşitul anului 2007, s-a turnat fundaţia noii biserici. În urmă­torul an s-a ridicat demisolul, iar în ziua de 6 octombrie 2008 a fost sfinţit. De atunci și în prezent, slujbele se țin în acest spațiu. Lucrările de construcţie au continuat, finalizându-se zidul și aco­perișul, în prezent executându-se tencuiala interioară. La 23 noiembrie 2009, părintele Liviu Rotar a trecut la Domnul. Lucrarea începută de el este continuată astăzi de actualul paroh, Florin Vasile Rotar, fiul sfinției sale.

„Pe locul în care s-a ridicat biserica nouă a funcționat demult Sanatoriul TBC «Olga Bancic». Din acest motiv, terenul a rămas neutilizat o perioadă, aflându-se într-un proces îndelungat de decontaminare. În anul 2013, părintele Ion Vâlcea Dragomir a fost numit preot slujitor la parohia noastră pentru a contribui cu slujirea sfinției sale la sporirea lucrării de aici. Acum, prima noastră îndatorire, după cea de bază, slujirea la Altar, este continuarea și finalizarea lucrărilor la noua biserică. Enoriașii noștri, în jur de 1.800 de familii, cu multe persoane singure, bătrâne, au lucrat, cei mai mulți, la Uzina Mefin, care în prezent este aproape dezafectată. Deși orașul este stațiune turistică, veniturile lor sunt foarte mici.

Pe teritoriul parohiei avem Spitalul orășenesc, un liceu, o școală generală și două grădinițe, în care noi asigurăm asistența duhovnicească. La spital, în fiecare post, săvârșim Taina Sfântului Maslu, dar suntem prezenți permanent la căpătâiul bolnavilor. Avem, de asemenea, o foarte bună relație cu grădinițele, cu copiii de acolo, cu care desfășurăm activități specifice vârstei lor. La fel la școală și la liceu”, ne măr­turisește părintele paroh Florin Vasile Rotar.

Grijă pentru bătrâni și copii

La fiecare început de an școlar, parohia oferă rechizite copiilor sărmani, iar pe timpul școlii derulează programe cu elevii de la Gimnaziul „Principesa Maria”, participă la concursurile și proiectele rânduite de Patriarhie și Arhiepiscopie, la care obțin premii și mențiuni. O atenție deosebită este acordată bătrânilor, cărora, în perioada sărbătorilor mai ales, parohia le oferă pachete cu alimente, preoții îi vizitează, îi spovedesc și îi împărtășesc la domiciliu pe cei care nu pot veni la biserică. La hramurile bisericii, „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, „Sfântul Apostol Andrei“ și „Sfântul Mare Mucenic Mina“, celor prezenți li se oferă pachete cu hrană.

„Anul acesta, la concursul «Icoana din sufletul copilului», am luat locul III pe protoierie. Derulăm de asemenea proiecte cu Școala Gimnazială «Principesa Maria», unde de 1 martie, în cadrul acțiunii «Primăvara în sufletul copilului», elevii confecțio­nează mărțișoare, îndrumați de doamna profesoară de religie Maria Lemnaru, pe care apoi le valorifică în parohie, iar cu fondurile obținute își ajută colegii aflați în dificultate sau pe cei cu diza­bilități, cu situații financiare precare, lucru pe care vor să-l continue. De asemenea, eu sunt invitat la orele de religie, unde discut cu copiii, le răspund la întrebări, în cadrul unor lecții interactive, pentru ca ei să-și dezvolte cunoștin­țele religioase, să-și însușească unele comportamente morale necesare conviețuirii în comunitate, în familie. Prin toate acestea, încercăm să înlăturăm cauzele care duc la abandonul școlar. În acest scop purtăm discuții și chiar facem cateheze cu părinții. Spre bucuria noastră, copiii răspund pozitiv eforturilor. Vin cu sugestii, comunică între ei, identifică acele cazuri cărora trebuie să le oferim asistență”, ne spune părintele Ion Vâlcea Dragomir.

Astfel, în această parohie, comuniunea și trăirea comunitară zidesc nu numai o biserică nouă, ci și suflete noi, pregătite să facă față provocărilor acestui prezent tot mai agitat și înstrăinat de Dumnezeu.