Modelul albinelor în lumea motoarelor de căutare

Pedagogia creștină a păstrat la loc de cinste îndrumările Sfântului Vasile cel Mare din Omilia a XXII-a, adresate tinerilor săi discipoli, în a doua jumătate a veacului al IV-lea. Obiectivul era întrebuințarea cu folos a cărților scrise de filosofii și poeții greci, de la Pindar și Homer până în zorii erei creștine. Mutatis mutandis, principiile enunțate cu iubire părintească, la confluența dintre Antichitatea clasică și ascensiunea culturii creștine, pot fi identificate și la trecerile de nivel dintre culturi și civilizații, în toate regiunile lumii, de-a lungul secolelor.

În privința selecțiilor de lectură, discipolii vasilieni sunt îndemnați să învețe după modelul muncii albinelor: „Trebuie, deci, și voi să citiți scrierile autorilor profani, așa cum fac albinele, acelea nici nu se duc fără o alegere la toate florile, nici nu încearcă să aducă tot ce găsesc în florile peste care se așază, ci iau cât trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu plăcere”. Eficiența și inteligența funcțională au fost admirate încă din vechime și de înțeleptul rege Solomon: „... Sau mergi la albină și vezi cât e de harnică și ce lucrare iscusită săvârșește. Munca ei o folosesc spre sănătate și regii și oamenii de rând. Ea e iubită și lăudată de toți, deși e slabă în putere, dar e minunată în iscusință” (Pilde 6, 8).

Fascinația miracolelor descoperite a condus mințile oamenilor către inventarea de noi tehnologii. Leonardo da Vinci studia zborul păsărilor pentru a construi un aparat cu care să se înalțe de la pământ, proporțiile și echilibrul din creație au inspirat opere de artă și edificarea de palate și biserici. Diversitatea uriașă a naturii create de Dumnezeu a oferit mereu paradigme pentru noi tehnici și tehnologii: caii, furnicile, albinele, câinii și leii, pisicile și șoarecii, vulturii și cămilele au dat idei pentru principiile de funcționare ale mașinilor și industriilor din epoca modernă. Însuși creierul uman stă la baza evoluției computerelor, a sistemelor digitale de comunicare și a ceea ce se profilează a fi IA (inteligența artificială).

Drumul de la natural la artificial se află acum într-un punct de inflexiune. Controlul tehnologic asupra mediului înconjurător pare a pune sub microscop propriile origini. Noile ideologii și utopii transumaniste observă mai degrabă dereglările omului de azi și imperfecțiunile din natură, petele din soare și librațiile lunii la reflux. Teoria genderului și problematizarea identității ființei umane sunt subiecte din această categorie în care s-au inversat raporturile existențiale dintre natural și artificial, dintre real și virtual.

Societatea algoritmică privește către albină doar din condescendență informațională. Motoarele de căutare și aplicațiile care lucrează cu volume imense de date sunt călăuze ale tinerilor pe magistralele Internetului. Paradoxal, specialiștii în educație vorbesc despre fantoma analfabetismului funcțional. Big Data și AI concentrează date din domenii variate și filtre de selecție actualizate, astfel încât natura se vede doar prin geamuri de termopan.

Cu toate acestea, va veni un timp al redescoperirii naturii și a spiritualității umane profunde, chiar prin intermediul ­înaltelor tehnologii. Oamenii din viitor vor avea șanse noi de autocunoaștere și de cunoaștere a creației, care să-i apropie de Creator. Să fim, așadar, atenți la zumzetul albinelor ca model de educație, el se aude discret chiar în liniștea motoarelor de căutare.