„Vino de urmează Mie!”

În Evanghelia pe care o ascultăm în această duminică la Sfânta Liturghie, Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi spune dregătorului bogat: „Vino de urmează Mie!” (Luca 18, 22). Această chemare o adresează Hristos tuturor celor care vor să se mântuiască. Dregătorul bogat respecta poruncile legii vechi, era un om cu o viață spirituală, însă nu putea să se despartă de bunurile materiale care îi inhibau creșterea duhovnicească. De aceea, Mântuitorul îl îndeamnă să renunțe la bogăția sa care-l împiedica să-L urmeze. Nu bogăția în sine îl oprea să urmeze Domnului Hristos, ci dependența de lucrurile materiale. Pornind de la această convorbire paradigmatică a Domnului Iisus Hristos cu dregătorul bogat, înțelegem că pentru a-I urma Mântuitorului trebuie să ne lepădăm de dependențe materiale și mai ales de boala sufletească a înavuțirii și iubirii de arginți (arghilofilia).

Un exemplu de urmare necondi­țio­nată a lui Hristos este Ocrotitorul țării noastre, Sfântul Apostol ­Andrei, cel întâi chemat. La îndemnul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Andrei și Ioan merg după Iisus Hristos și devin primii Săi ucenici. Andrei este atât de impresionat de întâlnirea cu Hristos, încât îi spune fratelui său, Simon Petru: „Am găsit pe Mesia” (Ioan 1, 41). Iată cum lui Andrei, după ani de căutare și așteptare a lui Mesia, doar întâlnirea cu Iisus îi este de ajuns să proclame că El este Hristos pe care-L așteptau de secole cei din Israel. Din această certificare a mesianității lui Iisus, înțe­legem puterea spirituală a Apostolului Andrei în urmarea lui Hristos. Atunci când este chemat la apostolat alături de fratele său, Simon Petru, lasă munca de pescar ce-i asigura traiul zilnic și, fără a condiționa urmarea Lui, devine, după cuvântul Domnului, „pescar de oameni” (Matei 4, 19).

Urmarea lui Hristos în cazul Apostolului Andrei este exemplară pentru noi, cei care dorim să răspundem invitației hristice din Evanghelia acestei duminici: „Vino de urmează Mie!”. Aceste cuvinte ne arată că suntem cu toții chemați să-I urmăm lui Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața. Urmând lui Hristos cu toată ființa noastră, așa cum a făcut apostolul care ne-a adus lumina Evangheliei, Sfântul Andrei, avem certitudinea că vom ajunge și noi la scopul existenței noastre creștine, mântuirea. Urmarea lui Hristos nu poate fi una parțială sau pe o perioadă limitată de timp, ci una totală, în care toate clipele existenței noastre sunt dedicate împlinirii Evangheliei în viața noastră.

Indiferent de timpurile în care trăim, suntem chemați să urmăm, necondiționat, lui Hristos, pentru că prin Domnul ajungem să dobândim viața veșnică. Nu materialitatea lumii acesteia ne oferă veșnicia, ci viața în Hristos, cu Hristos și pentru Hristos.

Din Evanghelia acestei duminici știm că „Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Acest cuvânt al Mântuitorului ne arată că, de cele mai multe ori, viziunea noastră axiologică asupra sensului existenței nu corespunde Evangheliei lui Hristos, adică noi, oamenii, condiționăm existența noastră de lucrurile materiale și valorizăm persoana în funcție de posibilitățile sale materiale, pe când cel care urmează întru totul lui Hristos nu mai este dependent de cele materiale și axiologia sa este una spirituală și nu una consumistă.

Aici este și diferența pe care putea să o facă și dregătorul bogat pentru a-I urma cu adevărat lui Hristos.

Și noi, creștinii ortodocși, răspundem cu adevărat chemării lui Hristos dacă ne asumăm o axiologie spirituală care ne va duce să câștigăm Împărăția lui Dumnezeu.