Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove) Luca 13, 10-17 În vremea aceea Iisus învăța într-una din sinagogi sâmbăta. Și, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de
Ziua Crucii, sărbătoarea biruinţei prin jertfă
Astăzi sărbătorim Sfânta Cruce, ziua în care a fost înălţată înaintea creştinilor din Ierusalim în urmă cu 17 veacuri, după ce fusese descoperită în chip minunat de Sfânta Împărăteasă Elena. Poporul dreptcredincios consideră ziua de azi ca fiind a Sfintei Cruci. Adică a altarului de jertfă pe care s-a răstignit Hristos pentru mântuirea neamului omenesc.
Ziua Crucii ne transpune în Sfânta şi Marea Vineri, ziua răstignirii lui Hristos. Acest lucru îl vedem şi din pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie în această zi de la Ioan 19, 6-11, 13-20, 25-28, 30-35, unde ne sunt prezentate Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Ceea ce explică de ce noi cinstim Sfânta Cruce. Şi să fiu mai concret, cinstim Sfânta Cruce pentru că Îl cinstim pe Cel care S-a răstignit pe ea, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ea a fost sfinţită de sângele Lui, care s-a vărsat pentru mântuirea noastră.
Ziua Crucii, adică Vinerea Mare, suprapusă anul acesta cu ziua Învierii Domnului, duminica, este un moment minunat să cinstim în aceeaşi zi Jertfa de pe Cruce şi Învierea lui Hristos, care în planul mântuirii neamului omenesc sunt strâns unite: Crucea fără Înviere este doar un element de tortură; Învierea transformă Crucea dintr-un obiect de tortură în simbolul credinţei noastre. Nu ne putem închipui credinţa noastră fără Cruce. Un ortodox vede prin cruce Învierea Domnului.
Prin Cruce se revarsă lumina Învierii lui Hristos, pentru ca noi privind la El răstignit pe Cruce să vedem zorii slăvitei Sale Învieri. Fără Cruce nu este Înviere, dar şi Crucea fără Înviere este nimic, iar prin Înviere este totul pentru noi, cei aflaţi pe drumul mântuirii.
Uitându-ne la Sfânta Cruce privim la Cel răstignit pe ea, Hristos Domnul nostru, prin Jertfa Căruia am primit vindecare din boala păcatului strămoșesc. Prin Cruce, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a dăruit viaţă veşnică.
Crucea reprezintă stindardul mântuirii noastre și armă asupra celui rău, pentru că prin ea Hristos ne-a scos din întunericul păcatului și ne-a adus prin Învierea Sa la lumina cea nepieritoare a Împărăției lui Dumnezeu. Noi vedem puterea Crucii prin slava Învierii lui Hristos.
Am fost răscumpărați prin Sfânta Cruce de Hristos din blestemul adus asupra neamului omenesc de păcatul lui Adam, iar prin Învierea Lui am fost eliberați din lanțurile morții. Ea este dătătoare de viaţă, pentru că Hristos Se jertfeşte dăruindu-ne nouă viaţă şi astfel face din Cruce izvor de viaţă.
Când cinstim Sfânta Cruce, ne amintim de Jertfa Domnului nostru Iisus Hristos pentru mântuirea noastră şi trăim plenar Sfintele Sale Pătimiri. Hristos Domnul prin Cruce sfinţeşte lumea şi o izbăveşte de păcat.
Sfânta Cruce este şi simbolul dragostei nemărginite pe care Dumnezeu o are pentru oameni şi pe care ne-a arătat-o prin jertfa mântuitoare a Fiului Său. Ea reprezintă stindardul credinţei noastre şi identitatea noastră creştină în lumea în care trăim. Prin ea mărturisim în societate Jertfa şi Învierea lui Hristos, iar prin însemnarea cu semnul Crucii arătăm credinţa noastră în Preasfânta Treime, adică în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.





