Convertirea lui Spurgeon

Cum mă pot mântui? Aceasta rămâne întrebarea oricărui om pentru care viața de aici nu reprezintă un capăt de drum, ci un pelerinaj spre veșnicie. Răspunsurile sunt diferite. Unul din ele spune că împlinirea poruncilor este calea cea mai simplă și mai sigură pentru dobândirea mântuirii. Așa este. Alt răspuns oferit de Părinții Bisericii ar fi să punem început bun în fiecare zi. Dar ce înseamnă aceasta dacă nu o convertire continuă, o convertire care trebuie să înceapă azi, acum și să nu se termine decât cu ultima suflare de viață a noastră?

Astăzi veți citi povestea convertirii la creștinism a unui faimos predicator în lumea protestantă britanică, Charles Haddon Spurgeon.

Mă gândesc adesea, spune predicatorul englez, la faptul că încă aş fi fost în întuneric şi disperare dacă, în bunătatea Lui, Dumnezeu nu ar fi trimis o furtună de zăpadă într-o dimineaţă de iarnă, când mă îndreptam spre parcul Kensington. Când n-am mai putut înainta, am luat-o pe o stradă lăturalnică şi am ajuns la o biserică mică. Acolo erau cam 12 sau poate 15 persoane. Predicatorul nu venise în dimineaţa aceea; probabil că rămăsese înzăpezit. În sfârşit, un bărbat subţirel, un fel de pantofar, ori croitor sau ceva de acest gen, s-a urcat la amvon ca să predice.

Acum, se ştie că predicatorii ar trebui să fie pregătiţi, însă omul acesta era de-a dreptul diletant. Era obligatoriu pentru el să se ţină aproape de textul biblic, şi asta pentru simplul fapt că nu prea avea ce să spună. Textul ales de el a fost: „Dumnezeu drept şi izbăvitor nu este altul decât Mine! Întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mântuiţi, voi cei ce locuiţi toate ţinuturile cele mai îndepărtate ale pământului! Că Eu sunt Dumnezeu tare şi nu este altul!” (Isaia 45, 21-22). Nici măcar nu a pronunţat corect cuvintele, dar aceasta nu avea importanţă. Era în acel text, mă gândeam eu, o rază de speranţă şi pentru mine. Şi predicatorul a început: „Dragii mei prieteni, acesta este, într-adevăr, un text simplu. El spune: un om nu are nevoie să facă şcoală ca să se întoarcă la Dumnezeu. Un om nu are nevoie de o mie de ani pentru a se converti. Oricine se poate întoarce la Dumnezeu; chiar şi un copil o poate face. Mulţi ne îndreptăm atenția spre noi înşine, dar nu ne foloseşte la nimic dacă privim acolo. Nu vom găsi odihnă în noi înșine.

Apoi, omul acela a continuat şi a explicat textul aşa: Hristos vrea să ne spună :„Întoarceți-vă la Mine; Eu M-am pogorât din slavă și m-am făcut om! Eu m-am născut în Betleemul Iudeii. Întoarceți-vă la Mine. Eu am murit şi am fost îngropat! Întoarceți-vă la Mine. Eu am înviat din morţi! Întoarceți-vă la Mine. Eu M-am ridicat la cer. Întoarceți-vă la Mine! Eu stau de-a dreapta Tatălui. O, sărmani oameni, întoarceți-vă la Mine!”

După ce a vorbit în direcția aceasta cam zece minute, a ajuns la sfârşitul mesajului. Apoi s-a uitat la mine, povestește Spurgeon, şi pot să spun că, întrucât erau aşa de puţini oameni prezenţi acolo, şi-a dat seama că sunt un străin. Şi-a fixat ochii asupra mea, ca şi cum mi-ar fi cunoscut toată inima, şi a spus: „Tinere, ești de plâns!” Ei bine, chiar aşa era, dar nu eram obişnuit să mi se facă astfel de remarci de la amvon despre aparenţa personală. Oricum, a fost o lovitură directă, la ţintă. Iar omul a continuat: „Şi totdeauna vei fi de plâns - de plâns în viaţă, de plâns în moarte - dacă nu te întorci spre Hristos care te cheamă la El. Întoarce-te!”

Dintr-odată mi-am dat seama că eram pus în fața unei alegeri, a unei schimbări fundamentale pentru viața mea. Nu ştiu ce a spus mai departe pantofarul predicator pentru că nu am dat importanţă. Eram atât de captat de acel gând. Aşa după cum şarpele de aramă a fost înălţat, iar poporul și-a întors privirea spre el şi a fost vindecat, acelaşi lucru a avut loc şi cu mine. Eram pregătit să fac cincizeci de lucruri, dar în momentul când am auzit acel cuvânt „Întoarce-te”, ce mângâietor mi s-a părut. Ceața din sufletul meu s-a dus, întunericul a dispărut, şi în acel moment am văzut soarele. Am putut să mă ridic deodată şi să cânt cu cei mai entuziaşti dintre oameni despre credinţa simplă care priveşte numai la Hristos și despre bunătatea Lui infinită.