Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Cartea călăuză
Departe de a fi doar o distracţie oarecare, un mod de a ne trece vremea, lectura este o cheie care ne deschide noi lumi, lumi care ne absorb şi ne transformă în mod ireversibil. Un om care a citit o carte foarte bună, valoroasă, nu va mai fi niciodată acelaşi de dinainte de a o deschide. În spatele rândurilor pe care le-a parcurs există ceva anume, ceva viu, radiant, care de acum încolo va fi parte din personalitatea sa, ceva ce s-ar putea numi spiritul cărţii respective. Într-un anume sens, Cartea este o Călăuză, mai mult sau mai puţin experimentată, în funcţie de autorul care a scris-o, către o lume care altfel nu este la îndemâna oricui.
Între marii duhovnici ai neamului românesc, arhimandritul Cleopa Ilie şi-a făcut o datorie de suflet din a lăsa şi în scris, tuturor, poveţele pe care de atâtea ori, cu lumină şi dragoste, le-a oferit pelerinilor sosiţi la Mănăstirea Sihăstria. Poate că opera care le cuprinde pe toate însă, într-un adevărat Catehism al biruinţei ortodoxe, este volumul său, "Călăuză în credinţa ortodoxă", având trei prime ediţii, în 1981, 1985 şi 1991, iar o a patra, revizuită şi adăugită de arhimandritul Ioanichie Bălan, în 2007, la editura Mănăstirii Sihăstria, Vânători, Neamţ. Un Catehism al biruinţei ortodoxe aşadar, deoarece cartea este în totalitate construită pe scenariul unor discuţii lămuritoare între un preot ortodox şi un neoprotestant, pe de o parte, şi acelaşi preot şi un credincios ortodox de rând, pe de altă parte. Ca un nou Platon, maestru al unei maieutici creştine de astă dată, preotul din scenariu, care nu este altul decât părintele Cleopa însuşi, se foloseşte de întrebările adesea incriminatoare ale neoprotestantului, dar şi de observaţiile stângace ale creştinului ortodox, pentru a limpezi în termeni mai mult decât accesibili pentru toată lumea probleme controversate de dogmatică. El construieşte în felul acesta un adevărat manual de Catehism ortodox, care ne oferă într-un vocabular simplu şi relevant noţiuni despre ce înseamnă de fapt şi în fapt Biserica, Ortodoxia, Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie, cultul Sfinţilor şi al Îngerilor, preacinstirea Sfintei Fecioare Maria, cinstirea sfintelor moaşte, cultul sfintelor icoane, venerarea şi semnul Sfintei Cruci. Ne sunt explicate de asemenea tipicul şi semnificaţia celor mai importante slujbe din Biserica Ortodoxă, cele şapte Sfinte Taine, rostul postului, al misiunii laicilor în Biserica Ortodoxă. Pentru creştinul de rând este o carte care îi explică tot ceea ce se întâmplă în Biserică în timpul slujbelor, tot ceea ce înseamnă Dogma ortodoxă, adică tot ceea ce ar trebuie să ştim fiecare dintre noi, pentru a înţelege rosturile casei în care ne-am născut, Biserica Ortodoxă. Pentru cei care şovăie, cartea oferă răspuns la multe întrebări, limpeziri, un mod de a construi certitudini, şi asta fără nicio urmă de dojană. După cum spunea şi părintele Cleopa însuşi, "...Niciodată nu l-am certat pe un credincios care are îndoieli. (...) Dimpotrivă, am socotit întotdeauna că discuţiile, cu idei dintr-o parte şi din alta, sunt cât se poate de folositoare, dacă ele sunt purtate cu cinste omenească şi numai din dorinţa de a afla adevărul". Faptul că cele patru ediţii ale cărţii "Călăuză în Credinţa Ortodoxă" a arhimandritului Cleopa Ilie sunt deja epuizate este o dovadă că tezaurul de învăţătură autentic ortodoxă va avea de-a pururea mulţi păzitori.