Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Ce cred eu despre Facultatea de Teologie?
Cu ajutorul Domnului, am ajuns în anul III de studii la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Singurul regret legat de această secvență de viață academică este faptul că nu am făcut pasul mai devreme, însă un ghem de conjuncturi, prejudecăți și lipsă reală de timp mi-au stat curmeziș. Până la un punct... Punct din care, cu intervenția energică a părintelui duhovnic în cadrul Sfintei Taine a Spovedaniei, m-am deblocat și am trecut la acțiune: acte, binecuvântări, înscriere, testul de admitere etc. Totul a mers uns, și nici nu știu cum au trecut deja cei trei ani.
De fapt, timpul se poate spune că l-am înregistrat în secvențe distincte: primul an de studii în format preponderent online, anul II în format hibrid, anul III în format fizic. Inutil să spun că cel mai bine mi-a mers în format online și hibrid, căci timpul mă obliga să întreprind multe altele, de-a lungul zilei, dar în primul rând meseria de jurnalist tv. În formatul 100% fizic mă descurc cel mai greu cu prezența, însă fac atât cât îmi permite timpul, la limita lui...
Dar aceste aspecte nu sunt importante, ce contează este ambianța universitară, cadrul informativ al cursurilor, dezbaterile de la seminarii, practica liturgică, talentul pedagogic al unor profesori. Și da, ajungi să înveți prin imitare și prin admirație, în anumite cazuri! Mai cârtitor din fire, circumspect prin formația profesională, dar și intelectuală, nu credeam că anumite registre formative și câțiva dascăli pot declanșa forme de entuziasm al învățării, al asimilării. În plus, nu eram sigur dacă la vârsta mea procesul studios, al memorării unor cursuri întregi, al luării de notițe și, de ce nu, al statului în bancă pe durata a câteva ceasuri se mai pot derula firesc și cu rezultate notabile. Ei bine, totul a mers strună, mai ales în primul an în urma căruia am obținut și o bursă de merit, fapt care mi-a consolidat considerabil moralul.
Am învățat metodic, cu sistem și categorii științifice o sumedenie de lucruri pe care le știam, dar altfel... Le aflasem, le citisem (prin natura meseriei de editor mi-au trecut prin mână mii și mii de manuscrise, texte/articole, iar despre lecturile private nu mai vorbesc), le auzisem în diferite conjuncturi. Însă acum a fost ca o recapitulare cu metodă de lucru cronologică și etapizată, pe trepte de înțelegere care se dezvoltau una din cealaltă. Materiile istorice și limbile clasice au format baza, după care cele dogmatice, liturgice, pastorale, catehetice, apologetice, de drept bisericesc etc. - toate coroborate cu muzica psaltică și practica religioasă de la Sfânta Ecaterina au întregit paleta formativă a unui teolog de secol 21. Un adevărat instrumentar de bord bine articulat îl poate orienta pe tânărul teolog sau preot să înțeleagă lumea lui Dumnezeu indiferent de vârsta ei istorică, să vadă legătura de iubire, atenția pe deplin acordată a Creatorului față de creatura sa (atât de atent e Atotțiitorul la fiecare pas al omului încât ai zice că aceasta este lucrarea Lui singulară în Univers!) și să înțeleagă, totodată, rostul ființei umane care este croită după chip și asemănare divină.
Ce nu-mi place? Aerul câteodată taliban al studenților manifestat la seminarii, limba de lemn a unor cadre didactice, bibliografia redusă ca amplitudine la marii teologi români din interbelic și ceva din prezent, rareori sincronizată cu cercetarea europeană în domeniu; și, desigur, faptul că se pune mai puțin accentul pe trăire, pe fior, pe emoție și mai mult pe informație. Mai este ceva: studenții se exprimă pe alocuri greoi, cu sincope de logică și fracturi semantice, poate un scurt modul de retorică pentru un semestru nu ar strica...
Fără să stabilesc topuri de preferință pot spune cu mâna pe inimă că în fiecare an de studiu am avut cel puțin 2-3 profesori care m-au entuziasmat, ceea ce este destul de greu pentru un sexagenar trecut prin atâtea situații de viață bisericească, prin canale media de toate calibrele, prin atâtea forme de instruire cu metodă sau de sine. Iar recomandarea mea fermă ar fi aceasta: orice om care caută răspuns la marile interogații ale lumii și propriei vieți, orice om care vrea să înțeleagă cum și de ce țesătura lumii arată așa cum arată, orice om care vrea să-și desăvârșească nivelul de cultură generală sau să-i pună început bun trebuie să urmeze această facultate. Este o facultate pentru rațiune duhovnicească și inimă aprinsă de dor divin, pentru temei al credinței și sporire a ei, pentru înțelegerea artelor în general, a sensului istoriei și a desăvârșirii ei în mântuirea noastră.