Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Gustul lui gustar

Gustul lui gustar

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Stelian Dumistrăcel - 09 August 2011

Reluăm, în conformitate cu aşteptări ale cititorilor, explicaţia numelui popular al lunii în care ne aflăm, ce apare în calendar alături de termenul oficial. În afara literaturii tradiţionaliste ori intimiste, astfel de nume mai pot fi întâlnite chiar în texte de prezentare a circuitelor turistice montane sau în diferite publicaţii ale românilor din străinătate, pentru evocarea autohtoniei, dar şi în zodiacuri, pentru coloritul arhaic al limbii.

În gustar, ca nume popular al lunii august, apropiat în mod automat de verbul (a) gusta, a fost însă identificată o moştenire din latină. Variantele fonetice dacoromâneşti (având ca punct de plecare latina populara) agust, agost, ogust şi, prin etimologie populară, chiar gust sunt reflexe directe ale termenului latinesc Augustus (mensis); aşadar luna a fost astfel numită în onoarea împăratului roman Caius Julius Caesar Augustus.

Aspectul fonetic al acestor variante a fost influenţat de întâlnirea cu forme ale verbului (a) gusta în dezvoltări ulterioare, pe teren românesc, de tipul gustea (S.Fl. Marian, Sărbătorile la români), gustar (cu finala după termeni din aceeaşi familie, carindar, brumar, faurar) şi chiar gustator (după Dicţionarul limbii române al Academiei).

Termenii de tipul agust au fost înţeleşi, ba chiar explicaţi de vorbitori prin faptul că "în luna lui august se gustă"; "zice că gustă din pâine" (după răspunsuri din diferite zone ale ţării, consemnate pe hărţi ale Atlasului lingvistic român). Iată şi o referire la apropierea toamnei: şgustarţ "fiindcă din el şîncepând cu această lunăţ gustăm din toate" (înregistrare în Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Oltenia).

Această motivare a numelui popular a fost preluată astăzi în scris, în diferite texte din publicaţii ce se ocupă de tradiţiile populare naţionale; cităm după Internet (respectând caracteristicile textelor): "Numele de Gustar vine de la faptul că acum se coc cele mai multe fructe, care acum se gustă, se mănâncă". Mai mult, se face şi o legătură denominativă cu sărbători religioase; în cursul lunii se prăznuieşte "Schimbarea la Faţă (6 august): acum se gustă poama nouă din rodul viilor... La această dată se schimbă fructele care până acum fuseseră veninoase; este prima dulceaţă a fructelor". "De la obiceiul gustării rituale a strugurilor şi a altor poame la Moşii Schimbării la Faţă, luna august a primit local şi numele de Gustar." Se face trimitere şi la recoltarea grâului, desigur, în zonele dinspre munte, căci august mai este numit, prin unele locuri, şi secerar; mai puţin transparentă este o altă denumire populară, măselar.

Pe primul loc, în tradiţie, rămâne însă referirea la fructe; iată un aspect pitoresc din descrierea vechilor practici din luna august din mediul rural: Sfânta Marie Mare este considerată şi o sărbătoare din calendarul viticol: acum "se tocmesc pândarii pentru vii şi se leagă (dar probabil prin "farmece"!) ciocul păsărilor pentru a nu prăda strugurii" (boncafe.ro).

În ceea ce-i priveşte pe oameni, au existat anumite practici de magie în legătură cu înfruptatul: "în august se coc merele, perele, prunele, pepenii verzi şi galbeni, prind a se îndulci strugurii. Anume în această lună oamenii încep a gusta din roada nouă a livezilor, viilor şi grădinilor, ducând "poamă nouă în gură veche", cu mâna pe după ceafă" (Ecosfera).

Putem constata şi translarea expresiei mentalului popular în spirit practic: o societate comercială şi-a luat numele de GUSTAR, pe care iată cum şi-l justifică: "Restaurantul "CASA cu TEI" este situat într-o zonă cu tradiţie a bucătăriei tradiţionale (sic!) româneşti…"; probabil se gustă mai degrabă produse din zeama fructelor decât roadele lui august (dar noi nu le facem publicitate mascată de vreme ce nu indicăm coordonate!). Însăşi sonoritatea cuvântului atrage apariţia lui în diverse enunţuri; o ofertă de "joburi" pentru vacanţă sună "Fii brutar în luna lui Gustar!", iar la continuitatea folosirii termenului contribuie şi publicitatea din turism: "Nu v-aţi hotărât unde vreţi să plecaţi în luna august? Iată cinci variante de călătorie parcă croite pentru luna lui Gustar…!".