Iaşul universitar

▲ Iaşul universitar poate fi o explicaţie asupra a ceea ce ne consacră ca fiind cu totul deosebiţi faţă de mulţi alţii din România ▲

Oare cum ar arăta Iaşul dacă nu am avea lumea universitară? De fapt, cred că nici nu am putea să mai fim la fel de frumoşi şi de tineri, dacă nu ar exista efervescenţa intelectuală obişnuită pentru Iaşi. În perioada vacanţei de vară, oraşul devine trist. Cel puţin zona căminelor studenţeşti, în care se instalează firmele de construcţii pentru reparaţii sau alte investiţii. Zona centrală a Iaşului devine lipsită de vivacitate şi tinereţe.

Zeci de mii de studenţi oferă Iaşului nostru „parfumul“ potrivit pentru o cetate de elită a intelectualităţii româneşti. O mare parte din puterea noastră se datorează acestei caracteristici.

Suntem, de asemenea, unul din puţinele locuri din ţară în care căminele studenţeşti sunt concentrate în campusuri. Iaşul este viu datorită acestei lumi şi nu s-ar putea defini dacă nu am insista pe greutatea pe care ne-o conferă calitatea excepţională inclusiv a cadrelor universitare.

Chiar şi lumea preuniversitară beneficiază indirect de impulsul educaţional universitar, liceele ieşene fiind şi ele un simbol al calităţii învăţământului românesc. Toate celelalte aspecte de natură culturală, spirituală sau economică sunt în strânsă legătură, beneficiind de o adevărată pepinieră de resurse umane.

Oară cum ar arăta Iaşul fără tinerii din lumea universitară? Nu pot să uit plăcerea de a coborî Bulevardul Copou cu mapele sub braţ şi cu gândul la viaţa din căminele studenţeşti. La fel cum nu pot să uit nici emoţiile din amfiteatre sau din sălile de laborator, parfumul de tei al lunii mai sau modul în care se desfăşurau petrecerile acelei vârste la care eram capabili să ne bucurăm de lucruri simple.

Astăzi, a început un nou an universitar. Astăzi, Iaşul îşi recâştigă pulsul pierdut în căldura unei vacanţe de vară. Astăzi, studenţii îşi numără resursele financiare, îşi caută soluţii şi îşi stabilesc întâlniri, bucurându-i pe vânzătorii de flori şi necăjindu-i cu negocieri interminabile.

La fel cum nu se uită emoţiile primei zile de şcoală pentru cei mici, tot la fel şi astăzi tinerii se retrag într-o lume exclusivistă, fără părinţi, într-un univers al cunoaşterii şi dezvoltării de sine.

Mulţi dintre studenţi creează mituri sau îi respectă pe cei care le devin maeştri ai ştiinţelor. Un singur sfat am să le dau: cei pe care îi consideră exemple personale, transformându-i în idoli sau chiar mituri, trebuie respectaţi şi storşi până la ultima picătură de elixirul cunoaşterii.

Trăiţi frumos şi bucuraţi-vă de ceea ce îi oferiţi Iaşului şi vouă înşivă! Fiţi parte din ceea ce înseamnă crearea unui sistem de valori selectiv bazat pe performanţă! Sancţionaţi impostura şi construiţi o lume bazată pe o corectă evaluare, fără să uitaţi să respectaţi şi celelalte caracteristici ale lumii ieşene!

Am întâlnit foarte mulţi oameni care au trecut prin Iaşi, petrecându-şi o parte din tinereţe în amfiteatrele facultăţilor de aici. Fiecare din ei are o lumină deosebită în priviri, atunci când îşi aduce aminte de acest oraş. E suficient să treci măcar o dată prin Iaşi pentru a nu-l uita niciodată. Sunt puţine oraşe în România care se bucură de acest gen de apreciere. Iaşul universitar poate fi o explicaţie asupra a ceea ce ne consacră ca fiind cu totul deosebiţi faţă de mulţi alţii din România. ▲