De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Răspunsuri duhovniceşti: Ori căsătorit, ca toţi oamenii, ori de unul singur
Ce părere aveţi despre căsătoria albă?
Să ştiţi că eu nu sunt pentru căsătoria albă. Ai putea zice că aceasta e un fel de caricatură, din punct de vedere obiectiv, vorbind. Biserica noastră, poate pentru a-i îndemna pe oameni să fie cât mai abstinenţi, cunoaşte nişte sfinţi care au trăit căsătoria albă. De exemplu, Sfinţii Galaction şi Epistimi, care se pomenesc în 5 noiembrie. Totuşi, faptul că Biserica noastră, în slujba cununiei, insistă asupra copiilor, în sensul că se fac cereri către Dumnezeu pentru „a vedea ei pe fiii fiilor lor“, pentru a se bucura la vederea fiilor şi a fiicelor lor, înseamnă că angajarea în căsătorie trebuie să fie totală, nu parţială. Şi apoi, nu ştiu de ce să trăieşti cu cineva cu titlul „de căsătorit“ şi cu o viaţă de necăsătorit. E bine ca fiecare să-şi găsească modalitatea lui de a se încadra. Adică, dacă eşti căsătorit, să fii căsătorit cum sunt toţi oamenii căsătoriţi, iar dacă nu vrei să fii căsătorit, să fii necăsătorit, de unul singur, şi Dumnezeu să-ţi ajute. (Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)



.jpg)