Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Sfântul Ioan de la Rila și locul nevoințelor sale

Sfântul Ioan de la Rila și locul nevoințelor sale

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Arhim. Mihail Daniliuc - 20 Oct, 2020

Călătoria către străvechiul sălaș al Sfântului Ioan de la Rila descoperă pelerinului taine adânci, unde pașii devin zăloagele unei cărți scrise din bătrâne veacuri până în prezent de către cei care au hotărnicit a ridica acolo sfânt locaş de închinare, dar și de către viețuitorii atâtor secole care s-au nevoit și s-au rugat măsurând timpul prin rostogolirea neîncetată a boabelor de metanii.

După mutarea în veșnicie a eremitului, cel mai cunoscut sfânt bulgar în toată creștinătatea ortodoxă, mănăstirea, întemeiată lângă pește­ra în care s-a nevoit monahul cu viață îmbunătățită, a cunoscut o puternică înflorire prin donațiile unor țari și boieri bulgari, dar și prin osteneala multor generații de călugări, ucenici și continuatori ai vieții alese duse de Cuviosul Ioan. Istoria celei mai cunoscute mănăstiri din Bulgaria este cumva asemănătoare multor așezări monastice de la noi, în sensul că, de-a lungul aproape unui mileniu de exis­tență, ea a cunoscut multe și dramatice răstigniri, dar și binecuvântate învieri. Alături de locul special în viața Ortodoxiei bulgare, Rila a jucat și un însemnat rol național-cultural care, prin cuvânt rostit sau tipărit, prin școli, prin activitatea misionară a monahilor, a menținut nu doar flamura dreptei credințe, ci și pe cea a identității naționale în timpul îndelungatei stăpâniri tur­cești.

Ca și la noi, regimul comunist a distrus viața chinovială a celei mai însemnate mănăstiri bulgare, dar Sfântul Ioan de la Rila a vegheat prin moaștele sale ca mănăstirea aflată sub proteguirea lui să cunoască o nouă perioadă de înflorire după 1990.

Revenind la ziua în care Sfântul Ioan de la Rila m-a primit în casa sa, odată ajuns lângă zidurile fortificate ale Rilei, soarele s-a arătat de după nori, inundând într-o dulce lumină toată poiana unde este așezată chinovia. Accesul în curtea mănăstirii se face printr-o intrare boltită, care duce pelerinul într-o lume tainică, coborâtă de undeva din bolțile cerului. Curtea interioară este generoasă, fiind pavată cu piatră şi mărginită de clădiri înalte, cu patru niveluri, vopsite într-un joc de culori alb-cărămiziu, în interiorul cărora se aflau odinioară chiliile călugărilor, stăreția, tiparnița, biblioteca, trapeza ori bucătăria mănăstirii. Tot ansamblul este dispus într-un patrulater neregulat care împrejmu­iește actuala biserică-catedrală, cu hramul „Naște­rea Maicii Domnului”, ridicată pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe locul vechilor altare ce-au fost martore la nevoința atâtor generații de monahi. Spațioasă și îngrijită, cu o impozantă turlă centrală și fresce măiestrit pictate, biserica adăpos­tește racla cu moaștele Sfântului Ioan, prăznuit în Biserica bulgară de trei ori pe an: 18 august, ziua de proslăvire a sfântului; 19 octombrie, aducerea sfintelor sale moaște din Sofia în Târnovo, și 1 iulie, aducerea sfintelor sale moaște de la Târnovo în Mănăstirea Rila.

Existența multiseculară a Rilei este confirmată astăzi de un turn de apărare, aflat undeva lângă biserică, cunoscut sub numele de „turnul lui Hreliov”, după numele celui ce l-a ­înălţat, pe la începutul secolului al XIV-lea, odată cu o bisericuţă care s-o fi ruinat în urmă cu mult timp. La exteriorul zidului se pot observa mici fragmente dintr-o frescă ce datează din aceeași perioadă, înfățișând aspecte din viața Cuviosului Ioan. Un alt mare tezaur al mănăstirii îl reprezintă muzeul amenajat aici, în care pot fi admirate multe icoane și veșminte vechi, frumoase broderii în fir de aur și argint, multe podoabe de orfevrărie, vechi tipărituri realizate chiar în tiparnița mănăstirii, sculpturi în lemn, piatră ori sidef.

Acasă la Sfântul Ioan de la Rila este un tărâm al liniștii și al binecuvântării.

Citeşte mai multe despre:   Sfântul Ioan de la Rila