Tableta prefectului: Brand-ul Iaşului - o viziune introspectivă

▲ Imaginea Iaşului este, de fapt, cea rezultată dintr-un cumul de opinii, fapte, acţiuni şi istorie ▲ Dacă, de fiecare dată când intrăm în casa noastră, devenim brusc cârcotaşi, îmi pun întrebarea dacă atitudinea noastră mai poartă amprenta unei normalităţi ▲

Una din poveştile, pe care cred că aţi auzit-o cel puţin o dată, face referire la un ţăran care-şi duce calul la târg şi care este întrebat despre calităţile animalului. La orice întrebare, ţăranul răspunde sec, spunând despre calul său că e puturos, bătrân, urât, mănâncă îngrozitor de mult şi că mai e şi nărăvaş pe deasupra. Evidenta întrebare dinspre posibilii cumpărători: „De ce l-ai mai adus la târg dacă e aşa de prost?“, primeşte răspunsul clasic: „Ca să-l fac de râs“.

***

Mi-am pus întrebarea, de ce uneori bancurile româneşti au asemenea atitudini negativiste. O fi ceva specific nouă, românilor, să vorbim despre ceea ce merge mai puţin bine, în detrimentul prezentării lucrurilor bune sau cu speranţe deosebite?

Săptămâna trecută primeam laude la adresa oraşului nostru pentru frumuseţea lui şi pentru potenţialul pe care-l oferă. Evident că laudele respective le-am primit în calitatea pe care o am, nefiind eu cel în măsură să poată spune că datorită lui Iaşul este ceea ce este. A doua zi, însă, aceeaşi personalitate m-a întrebat de ce noi, ieşenii, vorbim atât de urât despre noi înşine. Nu am avut un răspuns concludent, oricât de diplomat am încercat să fiu.

Într-o altă discuţie, am ajuns să încerc să rememorez câteva dintre acţiunile instituţiilor din Iaşi, împreună cu societatea civilă, cu referire directă la brand-ul Iaşului. Pentru mine, brand-ul Iaşului nu este altceva decât o corectă definiţie a ceea ce suntem. Şi cum ne prezentăm în faţa lumii. Şi nu ne prezentăm doar prin intermediul instituţiilor, ci şi prin felul în care arată monumentele istorice, obiectivele culturale, precum şi cărţile pe care le scriem şi felul în care ne descriem. Imaginea Iaşului este, de fapt, cea rezultată dintr-un cumul de opinii, fapte, acţiuni şi istorie.

Avem o responsabilitate fiecare dintre noi, responsabilitate legată de cele descrise mai sus. Dacă, de fiecare dată când intrăm în casa noastră, devenim brusc cârcotaşi, îmi pun întrebarea dacă atitudinea noastră mai poartă amprenta unei normalităţi.

Toate cele pe care le-am relatat astăzi mi-aş dori să rămână în mintea tuturor celor care au citit acest articol, pentru că, de foarte multe ori, ceea ce aşteptăm de la locul în care trăim, nu e altceva decât propria noatră creaţie.