Ana Blandiana a vorbit studenţilor clujeni despre Memorialul de la Sighet

Scriitoarea Ana Blandiana, cea care a iniţiat, alături de scriitorul Romulus Rusan, Memorialul Victimelor Comunismului şi Rezistenţei de la Sighet, a susţinut conferinţa „Istorie, Memorie, Memorial sau cum se construiește un miracol”, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Aula Facultății de Teologie Ortodoxă a fost arhiplină la conferinţa susţinută de Ana Blandiana, iar printre cei prezenţi s-au aflat Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, cadre didactice, preoţi, studenţi şi elevi. Ana Blandiana a mulţumit facultăţii pentru invitaţia la Cluj-Napoca, după ce în anul 2014 a susţinut, tot la Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană, conferinţa cu tema „De la Ediculę la Sighet. Despre credinţa şi memoria modelelor”, în cadrul „Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni”.

Cu această ocazie, Ana Blandiana a vorbit despre Memorialul de la Sighet şi despre volumul „Istorie, memorie, memorial sau cum se construiește un miracol”, de Romulus Rusan. Volumul conţine articole, conferințe, interviuri și studii ale scriitorului Romulus Rusan, soţul Anei Blandiana, precum şi texte dedicate lui Romulus Rusan, după moartea acestuia, de către scriitori, istorici, oameni de cultură.

„Cartea surprinde, prin intermediul mai multor conferinţe susţinute de Romulus Rusan, interviuiri, eseuri, istoria construirii Memorialului şi a evenimentelor care au avut loc acolo, pe parcursul celor 25 de ani de când a fost înfiinţat Memorialul”, a spus Ana Blandiana care a amintit că proiectul pentru Memorial a fost înaintat Consiliului Europei, care l-a luat sub egida lui, însă acest fapt nu avut ecouri pozitive peste tot, în România, la acea dată, iar autorii proiectului au fost acuzaţi de sacrilegiu pentru că ar dori, astfel, să „vândă suferinţa” celor care au fost închişi la Sighet.

Astfel, deşi începutul a fost anevoios, pe parcursul timpului, Memorialul a funcţionat tot mai bine, peste aşteptări. „Este un miracol, niciodată nu mi-am putut închipui că vor fi cozi de zeci şi zeci de oameni la Memorial, afară, în stradă”, a spus Ana Blandiana, care a adăugat că volumul „Istorie, memorie, memorial sau cum se construiește un miracol” nu este doar o istorie a memorialului, ci este şi o istorie a ţării în care s-a construit acesta: „Memorialul nu a fost gândit ca un drum spre trecut, desigur el vorbeşte despre ultimii 50 de ani de dinainte de ’89 şi de ceea ce s-a întâmplat în perioada respectivă şi de toate suferinţele de atunci, dar el este ca să înţelegem ce a fost, pentru a putea înţelege rezidurile care au rămas. Să înţelegem ce, din ceea ce a fost, ne-a marcat atât încât ne împiedică acum să redevenim noi înşine şi să realizăm cum ar trebui să înaintăm”.

Ana Blandiana a arătat astfel că „memorialul este un manual de memorie, un abecedar pentru învăţarea alfabetului recuperării memoriei. Cea mai mare vitorie a comunismului, de a cărui importanţă mi-am dat seama într-un mod dramatic, abia după 1989, a fost creerea omului fără memorie, a omului nou, a omului cu creierul spălat, care nu trebuia să îşi amintească nici ce a fost, nici ce a făcut înainte de comunism. Memoria este o formă de adevăr şi ea trebuia distrusă pentru a se putea distruge sau manipula adevărul (…) Realizarea Memorialului nu a fost pentru noi un scop în sine, ci un mijloc. Nu ne-am propus să realizăm o operă de muzeografie, de istorie recentă. Ceea ce ne-am propus şi am căutat cu disperare a fost un mijloc de resuscitare a definiţiei unei generaţii căreia spărgându-i-se creierul nu mai ştia nici de unde venea, nici spre ce se îndrepta. O generaţie incapabilă să transmită generaţiilor următoare ceea ce era de transmis. Muzeul Memorialului Sighet este locul unde tinerii învaţă memoria pe care nici şcoala, nici părinţii lor nu au fost în stare să le-o transmită. Într-o adevărată pedagogie a neuitării, ei citesc aici documente, văd imagini, ascultă analize şi mărturii despre mecanisme ale funcţionării istoriei din prima jumătate a secolului XX”.

Primul memorial al victimelor comunismului

Ana Blandiana a mai remarcat că memorialul a fost făcut la Sighet pentru că regimul din acea vreme dorea să distrugă în primul rând elitele ţării, iar „Sighetul este locul unde a început eliminarea elitelor politice, culturale, religioase, sociale, profesionale, morale. La Sighet au fost tăiate, într-un fel profilactic, vârfurile de orice fel ale societăţii româneşti, eliminându-se, astfel, posibilitatea de reconstruire a societăţii civile, şi s-a creat terenul pentru creerea omului nou”.

În 1993, Ana Blandiana alături de Romulus Rusan au propus Consiliului Europei acest proiect, de transformare a închisorii de la Sighet într-o instituţie internaţională a memoriei represiunii comuniste. Proiectul primului memorial al victimelor comunismului din lume a fost luat, atunci, de Consiliul Europei sub egida sa. În 1997, Parlamentul României a declarat muzeul de la Sighet ansamblu de interes naţional. Muzeul are 86 de săli, în care este parcursă, cronologic şi tematic, perioada celor 45 de ani de comunism în România. De asemenea, sunt prezentate şi mişcările împotriva comunismului din alte ţări, din Europa, alături de cronologia „războiului rece”.

„Fiecare dintre aceste săli a fost rodul cercetării Centrului Naţional de Studii asupra Comunismului care, împreună cu muzeul de la Sighet, formează Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Centrul de studii este la Bucureşti”, a spus Ana Blandiana, care a mai adăugat că acestor instituţii se adaugă şi editura care tipăreşte studii şi cercetări, precum şi Şcoala de Vară care a funcţionat timp de 18 ani şi care de doi ani nu mai este deschisă din lipsă de fonduri. Aici, peste 100 de tineri între 15 şi 18 ani au intrat, prin examen, şi au audiat cursuri ţinute de istorici ai comunismului din toată lumea şi din România. Alături de cursanţi, numeroşi tineri, elevi şi studenţi au vizitat memorialul. De asemenea, studenţi din ţară şi din străinătate ai facultăţilor de istorie, îndeosebi, fac practică la Sighet. Ana Blandiana a amintit, cu această ocazie, că una din surprizele cele mai mari pe care le-a avut a fost că la Şcoala de Vară au venit într-un an cinci copii dintr-un sat aflat la 200 de kilometri depărtare de Chişinău.

„Memorialul de la Sighet nu este o instituţie de stat, ci o realizare a societăţii civile din România şi o dovadă că această societate a reuşit să renască”, a spus Ana Blandiana, care a adăugat că acest institut „pledează nu pentru sau împotriva unei anumite culori politice, ci pledează pentru nevoia de adevăr şi de respect a demnităţii umane, a tuturor şi a fiecăruia în parte. Nici o ideologie din lume nu va putea legitima o crimă. Într-o crimă politică nu este vorba despre raportul dintre dreapta şi stânga, ci despre cel dintre victimă şi călău. Distrugerea memoriei care cuprindea şi aceste adevăruri cuprindea şi obsesia şi scopul comunismului, că spre deosebire de toate dictaturile, terorile istoriei lumii, comunismul nu pretindea supuşilor săi doar să fie supuşi, le pretindea şi să fie fericiţi că sunt supuşi, umilinţă şi aberaţie pe care numai memoria le putea împiedica, pentru că memoria este scheletul oricărei societăţi, şi în măsura în care ea este distrusă, iar comunismul aproape a reuşit această performanţă, societatea devine un monstru moale, dezarticulat, modelabil”.

Ana Blandiana a adăugat că „românii sunt astăzi un popor care, fără să fi avut timp să se refacă după cei 50 de ani de teroare, sunt cuprinşi de spaimă în faţa unui erzaţ de capitalism sălbatic şi fără ruşine dominat de aceeaşi minoritate socială reciclată politic, care se sprijină pe vechile structuri şi reţele de putere, ceea ce lasă sentimentul neliniştitor că orice schimbare nu este decât o stratagemă de a inventa mai răul, pentru a schimba răul neschimbat. Memoria este vârtejul care scoate mâlurile la suprafaţă şi pune în mişcare apele moarte şi urât mirositoare ale istoriei, tulburându-le ca să le poată limpezi. Tot ce se întâmplă, din acest punct de vedere, în jurul nostru azi, este o dovadă că memoria poate fi resuscitată, învăţată şi poate deveni eficientă chiar şi după o jumătate de secol de aneantizare. Răspunsul la întrebarea dacă poate fi reînvăţată memoria este în mod hotărât: Da! Nu numai ca o formă de optimism, dar şi ca singura cale posibilă pentru a ne salva din trecut. Pentru că, să nu uităm, aşa cum spunea un teolog, în timp ce în Occident era anunţată moartea lui Dumnezeu, în Răsărit a fost ucis, în mod sălbatic şi savant, omul. Dar cine poate spune dacă Dumnezeu sau omul sunt mai greu de resuscitat”.

După conferinţa despre Memorialul de la Sighet, Ana Blandiana a discutat cu cei prezenţi în sală, care au adresat întrebări, au făcut observaţii sau au relatat experienţele trăite la şcoala de vară sau la Memorialul de la Sighet. De asemenea, scriitoarea a vorbit despre copilăria sa, despre şcoala de duminică ţinută la biserică de tatăl său, preot ortodox la Oradea, despre debutul literar şi cenzura aplicată de regimul comunist care a intervenit imediat, pentru că era fiica unui deţinut politic, numit ca „duşman al poporului”.

Cenzura comunistă a intervenit şi mai târziu, când autorităţile au înţeles, la fel ca şi cititorii din acea perioadă, că sub numele motanului Arpagic se ascundea Ceauşescu, după cum a remarcat şi IPS Mitropolit Andrei: „Intuiam că sub numele de Arpagic se ascundea Ceauşescu. Şi pentru asta aţi pătimit. Vă preţuim pentru că aţi avut curajul să înfruntaţi un sistem despre care unii credeau că nu va mai cădea”. De asemenea, IPS Mitropolit Andrei a amintit că Ana Blandiana a fost preţuită şi de vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu şi de către părintele Ioan Iovan. „Aţi rămas în sufletul meu ca o icoană de creştin ortodox laic, cult, titrat, care face, cu mijloacele pe care Dumnezeu I le-a dăruit, misiune”, a mai spus ierarhul.