Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Ap. Iason şi Sosipatru; Sf. Mc. Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia
Sfântul Iason era din Tars, cetatea de naştere a Sfântului Apostol Pavel, iar Sfântul Sosipatru era din Ahaia Greciei. Ambii erau rude cu marele Apostol Pavel şi ucenici ai săi, precum însuşi o spunea (Romani 16, 21). Iason a fost pus episcop al cetăţii sale, în Tarsul Ciliciei, iar Sosipatru a luat ocârmuirea Bisericii din Iconia. Au mers împreună la propovăduire şi, ajungând în insula Cherchira, au zidit acolo o biserică frumoasă, pe care au pus-o sub ocrotirea spirituală a Sfântului Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic. Acolo, slujeau lui Dumnezeu, aducând pe mulţi la credinţa creştină. Deci, au fost pârâţi lui Herculin, conducătorul acelei insule, care i-a întemniţat. Cât au stat închişi, Iason şi Sosipatru i-au adus la Hristos pe cei care erau închişi împreună cu ei. Când a venit alt dregător în Cherchira, acela a poruncit ca cei doi sfinţi să fie chinuiţi, dar, rămânând ei nevătămaţi, toţi s-au înspăimântat şi împreună cu dregătorul au crezut în Hristos Iisus. După ce au fost eliberaţi, i-au botezat în numele Sfintei Treimi pe toţi, iar dregătorului i-au pus numele Sebastian. Ajungând la bătrâneţe, Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru s-au mutat în pace la Domnul, la 28 aprilie.
Astăzi îi pomenim şi pe Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia, Dobrogea (†303). Aceştia au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Pentru că erau creştini, au fost prinşi în satul lor, Ozovia şi, fiind legaţi cu lanţuri de fier, au fost duşi în Durostorum pentru a fi judecaţi. Pentru că nu s-au închinat idolilor păgâni, ci l-au mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind Împăratul cerurilor, au fost dezbrăcaţi de haine şi fiind întinşi pe pământ, au fost cumplit bătuţi cu toiege. Apoi, au fost întemniţaţi şi, fiind scoşi după o vreme de acolo, au fost duşi în satul lor, Ozovia, unde li s-au tăiat capetele în ziua de 28 aprilie.
