Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Ap. Iason şi Sosipatru; Sf. Mc. Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia
Intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim pregătea biruinţa Sa asupra morţii şi deschiderea drumului de mântuire către Ierusalimul ceresc, pentru toţi cei ce aveau să creadă în El. De aceea noi, creştinii, Îl întâmpinăm pe Domnul cu ramuri verzi în această zi, ca la o înainte-prăznuire a Învierii Sale din morţi.Despre această sărbătoare grăia Prorocul Zaharia: „Bucură-te, fiica Sionului, iată Împăratul tău vine blând, şezând pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug” (Zaharia 9, 9). Iar David, în Psalmi, spune despre copii: „Din gura copiilor şi a sugarilor Ţi-ai pregătit laudă” (Psalm 8, 3). Când a intrat Iisus în Ierusalim, spune Sfânta Scriptură, „s-a cutremurat tot Ierusalimul”, deoarece mulţimea, auzind de învierea lui Lazăr din Betania, dorea să-L vadă pe Iisus, însă era aţâţată de arhiereii răzbunători care aveau de gând să-L omoare. El însă ascunzându-Se, S-a făcut nevăzut de la faţa lor, iar când S-a arătat din nou, le grăia în pilde.
Sfântul Iason era din Tars, cetatea de naştere a Sfântului Apostol Pavel, iar Sfântul Sosipatru era din Ahaia Greciei. Ambii erau rude cu marele Apostol Pavel şi ucenici ai săi, precum însuşi o spunea (Romani 16, 21). Iason a fost pus episcop al cetăţii sale, în Tarsul Ciliciei, iar Sosipatru a luat ocârmuirea Bisericii din Iconia. Au mers împreună la propovăduire şi, ajungând în insula Cherchira, au zidit acolo o biserică frumoasă, pe care au pus-o sub ocrotirea spirituală a Sfântului Arhidiacon Ştefan, întâiul Mucenic. Acolo, slujeau lui Dumnezeu, aducând pe mulţi la credinţa creştină. Deci, au fost pârâţi lui Herculin, conducătorul acelei insule, care i-a întemniţat. Cât au stat închişi, Iason şi Sosipatru i-au adus la Hristos pe cei care erau închişi împreună cu ei. Când a venit alt dregător în Cherchira, acela a poruncit ca cei doi sfinţi să fie chinuiţi, dar, rămânând ei nevătămaţi, toţi s-au înspăimântat şi împreună cu dregătorul au crezut în Hristos Iisus. După ce au fost eliberaţi, i-au botezat în numele Sfintei Treimi pe toţi, iar dregătorului i-au pus numele Sebastian. Ajungând la bătrâneţe, Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru s-au mutat în pace la Domnul, în 28 aprilie.
Astăzi îi pomenim şi pe Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia, Dobrogea (†303). Aceştia au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Pentru că erau creştini au fost prinşi în satul lor, Ozovia, şi, legaţi cu lanţuri de fier, au fost duşi în Durostorum pentru a fi judecaţi. Pentru că nu s-au închinat idolilor păgâni, ci L-au mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind Împăratul cerurilor, au fost dezbrăcaţi de haine şi, întinşi pe pământ, au fost cumplit bătuţi cu toiege. Apoi, au fost întemniţaţi şi, fiind scoşi după o vreme de acolo, au fost duşi în satul lor, Ozovia, unde li s-au tăiat capetele în ziua de 28 aprilie.
