Atenţie să nu fiţi păcăliţi prin metoda „Accidentul”

Pentru că se apropie marea sărbătoare a Învierii Domnului, Poliţia Română doreşte tuturor cetăţenilor sărbători fericite şi transmite sfaturi şi mesaje cu caracter preventiv, tocmai pentru ca acest eveniment important pentru milioane de credincioşi să fie petrecut în linişte şi pace. În numărul de astăzi ne vom referi la un tip de înşelăciune denumită generic metoda „Accidentul”.

Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, structură centrală a Inspectoratului General al Poliţiei Române, a realizat o analiză a infracţiunilor de înşelăciune prin metoda „Accidentul”.

Metoda de înşelăciune „Accidentul” are o istorie destul de recentă, creşterea frecvenţei utilizării ei făcându-se remarcată îndeosebi în ultimii ani.

Iar trendul infracţiunilor de acest fel a fost, de asemenea, de luat în seamă.

Ca mod de operare, acţiunea infracţională constă în realizarea contactului telefonic cu victima, căreia i se comunică o ştire şocantă, în esenţă constând în aceea că un membru al familiei sale a fost implicat într-un accident rutier care s-a soldat cu urmări grave, iar pentru diminuarea consecinţelor legale şi/ sau medicale ale evenimentului se solicită o sumă importantă de bani.

O metodă de selectare iniţială a victimelor viza apelarea - de către autori - a numerelor din reţelele de telefonie fixă. În prezent, posturile de telefonie fixă sunt, cu o foarte mare pondere, deţinute şi utilizate de către persoane de vârsta a treia, ceea ce dă infractorilor o bună posibilitate de a contacta o persoană de acest profil.

Astfel, autorii apelează sistematizat un număr foarte mare de posturi telefonice, începând de la un număr de bază şi continuând cu cele care urmează în ordinea numerică. Această activitate este întreprinsă perseverent pe durata mai multor ore, putând ajunge chiar şi la 12 ore pe zi, infractorii nefiind descurajaţi de situaţiile în care apelantul nu răspunde, nu se potriveşte scenariului propus, nu crede povestea relatată ori alt motiv care se interpune succesului acţiunii infracţionale.

Trebuie subliniat că infractorii nu au nici o informaţie prealabilă cu privire la victimele lor, acestea fiind contactate absolut întâmplător. Singurul reper pe care autorii se sprijină în acţiunea lor este dat de zona - localitate, cartier, eventual stradă - în care se află locuinţa victimei, întrucât, prin accesul la internet, pot fi accesate cărţile virtuale de telefon, unde se găsesc şi aceste date.

Un discurs-legendă

La stabilirea contactului telefonic cu o persoană, infractorul declanşează discursul-legendă. Acest discurs este dramatizat şi este susţinut, după caz, de două sau mai multe personaje.

Odată ce victima este prinsă în plasa poveştii mincinoase şi se arată dispusă să dea o sumă de bani corespunzătoare solicitării infractorului, acesta caută să realizeze controlul deplin al posibilităţilor victimei de a comunica. În acest scop, infractorul cere victimei să nu întrerupă convorbirea purtată pe telefonul fix, să-i comunice dacă deţine unul sau mai multe telefoane mobile, să nu ia legătura cu alte persoane.

În situaţia în care victima deţine şi telefon mobil, aceasta va fi sunată de către infractor şi pe acel număr, în mai multe scopuri: pentru a bloca posibilitatea acesteia de a comunica cu alte persoane şi a verifica informaţiile primite, pentru a menţine victima în halo-ul dramatic în care a fost introdusă, pentru a controla victima în eventualitatea în care aceasta trebuie să facă anumite deplasări pentru a obţine suma de bani în discuţie. Toate modalităţile de comunicare telefonică pe care victima le deţine sunt ţinute permanent în contact.

În continuarea acţiunii, victima este încurajată de către infractor în a identifica resursele de obţinere a sumei solicitate (cont bancar, împrumut etc.) şi este stimulată în a accesa rapid aceste resurse sub presiunea timpului limitat.

Concomitent, infractorul îşi dirijează un complice („săgeata”), având rolul de curier care să ridice de la victimă suma de bani respectivă. I se dau curierului, succesiv, pe măsură ce aceste date sunt obţinute de către infractor de la victima sa, reperele adresei la care aceasta locuieşte.

În momentul în care persoana înşelată declară că are asupra sa suma în discuţie, infractorul trimite curierul la adresa acesteia, unde cel din urmă intră în posesia banilor.
De regulă, în acest moment acţiunea infracţională se încheie, dar au existat cazuri în care, sub pretextul că suma dată iniţial nu este suficientă, unele victime au fost înşelate repetat.

Povestea

Nucleul de bază al poveştii pe care infractorul o susţine se referă la un accident rutier în care a fost implicat un membru al familiei victimei înşelăciunii. Evenimentul rutier are urmări legale şi/ sau medicale grave, iar pentru stingerea sau diminuarea acestora este nevoie de o sumă de bani pe care persoana înşelată trebuie să o trimită rudei sale.
Această poveste poate cunoaşte variaţiuni.

La primul nivel de diversificare, povestea implică două posibile teme. Cel mai frecvent, pretinsa rudă a persoanei înşelate este cea care a comis accidentul. În a doua variantă, ruda celui înşelat este victima unui accident rutier.

În primul caz, repetăm, cel mai frecvent, consecinţele evenimentului rutier sunt în primul rând de natură legală. Pretinsa rudă a celui înşelat, se susţine, este vinovată de comiterea accidentului care s-a soldat cu moartea sau vătămarea gravă a unei persoane. Pentru amplificarea efectului dramatic, persoana accidentată este un copil, o femeie, o femeie însărcinată. Pentru sprijinirea ideii că cel care a comis accidentul riscă rigoarea severă a legii, accidentul rutier este proiectat a fi avut loc pe trecerea de pietoni şi/ sau în condiţiile în care cel vinovat se afla sub influenţa alcoolului.

Pretextul solicitării banilor poate fi divers

Mai frecvent, este folosit cel în care banii servesc „muşamalizării” eventualului dosar penal, pentru mituirea unor oficiali (poliţist, procuror, medic legist). În acest caz se promite modificarea circumstanţelor reţinute (ex. nivel alcoolemie) pentru a putea fi declarat nevinovat cel care a comis accidentul.

Un alt pretext este cel în care banii vor fi daţi familiei pretinsei victime a accidentului rutier, pentru ca să nu depună plângere împotriva autorului.

Într-o a treia variantă banii ar servi unei intervenţii medicale, de urgenţă şi complexă, pe care o va suporta victima accidentului rutier, astfel încât eventuala agravare a stării acesteia să nu complice situaţia penală a autorului accidentului.

În această variantă, povestea este susţinută dramatic de două-trei personaje. De cele mai multe ori, interacţiunea telefonică este începută de cel pretins a fi ruda persoanei înşelate. De obicei este o rudă foarte apropiată celui înşelat (fiu, fiică, ginere, noră, nepot etc.), susţine că a comis accidentul rutier şi se declară speriat/ afectat de urmări. Acesta modulează vocea pentru a părea afectată de plâns, de emoţie ori de impactul rutier în care pretinde că ar fi fost implicat şi declanşează victimei înşelăciunii interesul iniţial şi starea emoţională în care poate fi manipulată.

Ulterior, pentru confirmarea poveştii, dar şi pentru a evita ca cel înşelat să realizeze că nu discută cu cel care se pretinde a fi, discuţia este transferată unui „oficial”: poliţist, procuror, medic legist, avocat. Uneori pot apărea, succesiv, chiar două sau mai multe dintre aceste personaje. În această parte a convorbirii, victimei înşelăciunii i se dau informaţii tehnice care ţin de cadrul legal - măsuri procedurale, posibile urmări legale pe care autorul pretinsului accident le riscă, diagnostice medicale, modalităţile prin care suma pretinsă va conduce la uşurarea situaţiei rudei implicate în evenimentul rutier. Mai mult sau mai puţin elaborate, aceste informaţii sprijină povestea în mod coerent.
În ultima parte a poveştii se stabilesc detaliile practice prin care suma de bani va ajunge în posesia celor care o solicită. „Oficialul” foloseşte o voce şi un limbaj în concordanţă cu statutul pretins. Dacă tensiunea emoţională provocată victimei riscă să diminueze, poate reapărea în convorbire cel pretins a fi rudă cu persoana înşelată pentru a-şi explica starea excepţională în care se găseşte ori a implora ajutorul.

Atunci când povestea susţine a doua temă, cea în care ruda celui înşelat a suferit un accident rutier, de obicei convorbirea este dusă doar de un singur personaj, medic, de obicei de o mare competenţă profesională dată de titlurile ce sunt ataşate numelui (conferenţiar, profesor doctor etc.), care susţine că intervenţia medicală pe care cel accidentat o va suporta este de mare complexitate, uneori necesită transferul la o clinică din străinătate, astfel justificându-se suma pretinsă.

Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii