Experienţa unui tânăr pomicultor

Reţeta succesului în pomicultură constă în munca neîntreruptă, dar şi în cunoştinţele aprofundate în domeniu, este de părere un tânăr fermier care are o plantaţie de peste 9 ha de pomi fructiferi într-o zonă de deal din judeţul Maramureş. Afacerea a pornit în familie în anul 2007, iar tânărul a făcut studii superioare în horticul­tură pentru a o prelua şi dezvolta. „Profitul începe să vină abia după cultura extin­să, iar dacă lucrezi meca­ni­zat, acesta poate fi mult mai mare. Ca să accesezi fonduri europene trebuie să ai ceva, în primul rând un teren, chiar de la zero nu poţi începe”, explică maramureşeanul de 29 de ani, potrivit Agerpres.

„În total, deţinem peste 9 hectare de culturi pomicole diversificate, iar cultura mărului e predominantă. Satul Plopiş, aşezat într-o zonă de deal din judeţul Maramureş, este propice pomiculturii. Cultivăm soiurile de măr Golden, Topaz, Pinova şi Ionatan, dar şi diverse soiuri de cireş, păr şi prun. Fiind o zonă de deal însorită, culturile pomicole se pot dezvolta armonios, dar şi solul este la fel de bun unor asemenea culturi”, a declarat Mihai Ciurte, un tânăr din satul Plopiş, judeţul Maramureş, care a absolvit Facultatea de Agronomie şi a preluat afacerea familiei, adică o plantaţie de peste 9 ha de pomi fructiferi.

Business-ul în domeniul pomiculturii a pornit în familie, în urmă cu 12 ani, și a crescut constant ca suprafaţă cultivată. „Afacerea de familie a început în anul 2007, după care am preluat-o eu. Am extins plantaţia de pomi fructiferi şi am accesat programul «Tânărul Fermier». (...) Treptat, am ridicat o plantaţie de pruni întinsă pe două hectare, iar în urmă cu o lună ne-am mai extins cu încă 2,5 hectare, pe aceeaşi plantaţie cultivând prun, cireş şi păr. Ideea de afacere aparţine părinţilor, care s-au lansat cu foarte mult curaj. Apoi au văzut că merge bine. Am făcut studiile superioare în horticultură, pentru a putea continua afacerea. (...) Terenul este proprietate personală. Când am accesat programul «Tânărul fermier», am preluat încă două exploataţii pentru a putea îndeplini punctajul necesar accesării fondurilor europene”, a mai spus tânărul, citat de Agerpres. Acesta a susţinut că pomicultura necesită cunoştinţe aprofundate în domeniu pentru că ajungi să „cunoşti cum să protejezi cultura, cum să previi atacurile dăunătorilor. Pe lângă tratamente, livada trebuie mereu supravegheată pentru a vedea dacă nu a apărut o nouă specie de dăunători”.

El a menţionat că o afacere în pomicultură poate porni cu buget mic: „Investiţia e în funcţie de buget. Cine are un buget mai mic poate începe o plantaţie pomicolă de 20-30 de ari şi, în funcţie de evoluţie, se poate extinde. O cultură pomicolă bună, adică rod şi tăiere adecvată, trebuie menţinută tot timpul la 25 de hectare, pentru a avea în fiecare an aceeaşi rodire. (...) În România se produce prea puţin ecologic, pentru că acolo cheltuielile sunt mult mai mari, iar preţul de vânzare ar trebui să fie mult prea mare. E o investiţie mult prea mare ca să produci ecologic. Noi aplicăm schema clasică de tratamente la măr, adică 12 tratamente. În România, încă nu e pusă baza pe produsele ecologice, deşi oamenii ar mânca ecologic, sănătos, dar se uită la bani”.

El a adăugat că vânzarea produselor este partea cea mai dificilă: „Cel mai greu e cu vânzarea, iar dacă eşti nou pe piaţă, trebuie să faci promovare tot timpul. (...) Profitul începe să vină abia după cultura extinsă, iar dacă lucrezi mecanizat, profitul poate fi mult mai mare. Ca să accesezi un fond european trebuie să ai ceva, în primul rând un teren, chiar de la zero nu poţi începe. Consumatorul trebuie, la rândul său, educat şi acest lucru vine doar în contact direct cu acesta”.

Tânărul a încercat să livreze mere şi la supermarket, dar fără succes, deoarece nu a acceptat să trateze merele pentru a rezista la raft mai mult de două luni. Prin urmare, îşi vinde produsele la târgul producătorilor tradiţionali din Maramureş şi prin intermediul câtorva magazine alimentare.