Irlandezii decid soarta Uniunii Europene

▲ La 12 iunie, irlandezii sunt chemaţi la urne să se pronunţe cu privire la Tratatul de reformă al Uniunii Europene, semnat de şefii statelor membre în luna decembrie a anului trecut, la Lisabona ▲ Procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona a demarat în Irlanda încă de luna trecută, odată cu votul pozitiv dat de Parlament ▲ 12 iunie devine o dată crucială pentru viitorul Uniunii Europene, întrucât, pentru a intra în vigoare la 1 ianuarie 2009, tratatul trebuie să obţină acordul majorităţii absolute din partea statelor membre ▲ Sondajele date publicităţii înaintea referendumului din Irlanda anunţă un deznodământ sumbru pentru viitorul Uniunii Europene ▲

Tot mai multe sondaje sunt făcute publice înaintea referendumului din 12 iunie, când irlandezii sunt chemaţi la urne să-şi exprime acordul sau dezacordul cu privire la tratatul de reformă al Uniunii Europene. Dacă la începutul campaniei, marea parte a irlandezilor era nedecisă (40%) şi 30% dintre irlandezi se pronunţau pentru tratat, ultimul sondaj a arătat o răsturnare de situaţie nu tocmai plăcută pentru Bruxelles: 35% din intenţiile de vot sunt negative, faţă de doar 30%, favorabile adoptării tratatului.

Cotidianul „Irish Times“ subliniază că, pentru prima oară, majoritatea irlandezilor s-au declarat, într-un sondaj de opinie, în defavoarea Tratatului european de la Lisabona.

Ancheta, realizată de institutul TNS MRBI, creditează 35% din intenţiile de vot prin „nu“, faţă de 30% care s-au arătat favorabili adoptării tratatului. 28% dintre persoanele intervievate rămân indecise, iar 7% au afirmat că nu vor merge la vot.

La jumătatea lunii mai, un sondaj al aceluiaşi institut plasa încă aprobarea tratatului prin „da“ cu 35% din intenţiile de vot, faţă de doar 18%, pentru „nu“. Dar proporţia nedecişilor era net mai ridicată, de 40%, în timp ce tot 7% se declarau viitori absenteişti.

„Dacă nu va exista o schimbare semnificativă a opiniei publice, UE va fi proiectată în plină criză“, comentează „Irish Times“.

Intervievaţi asupra motivului principal care îi determină să respingă tratatul, adepţii „nu“-ului citează în primul rând necunoaşterea textului, potrivit unui alt sondaj, realizat pe un eşantion de peste o mie de persoane.

Un alt sondaj, efectuat de institutul Red C pentru ziarul „Sunday Business Post“, arată că proporţia celor care ar vota tratatul este de 42%, în timp ce 39% din irlandezi au intenţia de a da un vot negativ. Studiul, ultimul care va fi dat publicităţii înainte de referendum, demonstrează încă un puternic grad de nehotărâre în rândul electoratului irlandez, notează AFP.

Irlanda, singura care se pronunţă prin referendum

Tot mai mulţi lideri europeni, printre care preşedintele Parlamentului European, Hans Gert Poettering, au efectuat vizite la Dublin, cu scopul nedeclarat de a-i determina pe irlandezi să capete o mai mare încredere în UE şi în instituţiile sale. De asemenea, liderii din capitala Dublin încearcă, de câteva săptămâni, să-şi convingă concetăţenii de beneficiile noului tratat european.

Irlanda este singura ţară europeană în care populaţia urmează să se pronunţe, potrivit Constituţiei, prin vot popular, asupra Tratatului de la Lisabona. Celelalte naţiuni membre ale UE au preferat să se pronunţe prin aprobare parlamentară asupra textului, iar 14 ţări din cele 27 au ratificat deja textul.

Un vot negativ dat Uniunii nu ar fi primul de acest gen, din partea irlandezilor, pe 8 iunie 2001, aceştia au respins Tratatul european de la Nisa, prin 54% care au spus „nu“. Dar, după un an, un al doilea vot a permis adoptarea textului, astfel că tratatul a intrat în vigoare abia în 2003.

Un vot negativ ar afecta serios viitorul Uniunii Europene, iar emoţiile Bruxellesului sunt cu atât mai mari cu cât, în primavara anului 2005, francezii şi olandezii au spus „nu“ la referendumul privind constituţia UE.

Ce aduce nou Tratatul de la Lisabona

Pentru a simplifica funcţionarea Comisiei Europene, începând din 2014, numărul comisarilor va fi redus. Comisarul nu va mai reprezenta un stat membru, ci două treimi din numărul de state membre şi va fi ales pe baza unui sistem de rotaţie egală în rândul statelor membre, cu mandat de cinci ani. Prin urmare, fiecare stat membru va fi reprezentat în două comisii, din trei.

O altă noutate este reprezentată de numărul membrilor Parlamentului European care va fi de cel mult 751: o ţară membră va avea cel mult 96 de deputaţi sau cel puţin 6 europarlamentari.

Se creează un nou post permanent, cel de Preşedinte al Consiliului European, echivalent cu postul de preşedinte al statului. Acesta va fi numit de Consiliul European pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, cu posibilitate de realegere.

Tratatul de la Lisabona creează, de asemenea, postul de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri externe şi politică de securitate, care va fi, în acelaşi timp, şi unul dintre vicepreşedinţii Comisiei şi va prezida lucrările Consiliului de Relaţii externe. Potrivit Bruxellesului, aceasta va aduce mai multă coerenţă în acţiunea externă şi va contura profilul UE pe scena internaţională, creând o identitate a Uniunii.

Tratatul de la Lisabona face trimitere la Carta drepturilor fundamentale, un catalog de drepturi de care toţi cetăţenii Uniunii trebuie să beneficieze în raport cu instituţiile Uniunii şi cu garanţiile obligatorii din punct de vedere juridic ale legislaţiei comunitare. Carta cuprinde drepturile individuale legate de demnitate, libertăţi, egalitate, solidaritate, drepturi legate de statutul cetăţeniei şi justiţie, inspirate din Convenţia europeană a drepturilor omului, şi de care statele membre trebuie să ţină cont atunci când pun în aplicare legislaţia Uniunii. Curtea de Justiţie va garanta aplicarea corectă a Cartei.

Pentru a intra în vigoare, Tratatul de la Lisabona trebuie să fie ratificat de către cele 27 de state membre. Odată ratificat, tratatul ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009, pentru a permite ca dispoziţiile sale să se aplice înainte de alegerile pentru Parlamentul European, din iunie 2009.

Tratatul de la Nisa, care a intrat în vigoare în 2003, va rămâne baza de lucru a UE până în momentul în care toate statele membre vor încheia procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona.